LUMIGAN 0,3mg/ml PIC. OFT.,SOL.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - LUMIGAN 0,3mg/ml
Reducerea presiunii intraoculare crescute în glaucomul cronic cu unghi deschis şi a hipertensiunii oculare la adulţi (ca monoterapie sau ca terapie adjuvantă la beta-blocante).
Doze
Doza recomandată este de o picătură în ochiul (ochii) afectat(ţi) o dată pe zi, administrată seara. Nu trebuie utilizată mai mult de o doză pe zi deoarece o administrare mai frecventă poate diminua efectul de reducere a presiunii intraoculare.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării LUMIGAN la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost încă stabilite.
Insuficienţă renală şi hepatică
LUMIGAN nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică moderată până la severă şi, prin urmare, trebuie să fie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi. La pacienţii cu antecedente de boală hepatică uşoară sau valori anormale ale concentraţilor serice ale ALT (alanin aminotransferază), AST (aspartat aminotransferază) şi/sau bilirubinei la momentul iniţial, bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie nu a avut efecte adverse asupra funcţiei hepatice de-a lungul a
24 de luni.
Mod de administrare
Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, fiecare trebuie administrat separat la un interval de cel puţin 5 minute.
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
LUMIGAN 0,3 mg/ml este contraindicat la pacienţii la care s-a suspectat anterior o reacţie adversă la clorura de benzalconiu, care a condus la întreruperea tratamentului.
Ocular
Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie informaţi asupra posibilităţii de periorbitopatie cu analog de prostaglandine (PAP) şi pigmentare accentuată a irisului, deoarece acestea au fost observate în timpul tratamentului cu LUMIGAN. Unele din aceste modificări pot avea caracter permanent şi pot duce la modificări ale câmpului vizual şi diferenţe de aspect între ochi atunci când este tratat doar un singur ochi (vezi pct. 4.8).
Edemul macular chistoid a fost raportat mai puţin frecvent (≥1/1 000 şi <1/100) în urma tratamentului cu bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie. Prin urmare, LUMIGAN trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care prezintă factori de risc cunoscuţi că predispun la edem macular (de exemplu, pacienţi cu afachie, pacienţi cu pseudofachie cu ruptură de capsulă posterioară a cristalinului).
S-au semnalat raportări spontane rare de reactivare a infiltrărilor corneei sau ale infecţiilor oculare anterioare determinate de bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie. LUMIGAN trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de infecţii oculare virale semnificative (de exemplu, herpes simplex) sau uveită/irită.
LUMIGAN nu a fost studiat la pacienţii cu afecţiuni oculare inflamatorii, glaucom neovascular, inflamator, cu unghi închis, glaucom congenital sau glaucom cu unghi îngust.
Cutanat
Există posibilitatea creşterii părului în zonele în care soluţia LUMIGAN vine în mod repetat în contact cu suprafaţa pielii. Prin urmare, este important ca LUMIGAN să fie administrat conform instrucţiunilor şi să se evite ca acesta să curgă pe obraz sau pe alte zone ale pielii.
Respirator
LUMIGAN nu a fost studiat la pacienţii cu funcţia respiratorie compromisă. Chiar dacă există informaţii limitate referitoare la pacienţii cu astm bronşic sau boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), au fost înregistrate raportări de exacerbare a astmului bronşic, dispneei şi a BPOC, precum şi raportări de astm bronşic în timpul experienţei ulterioare punerii pe piaţă. Frecvenţa acestor simptome este necunoscută. Pacienţii cu BPOC, astm bronşic sau cu funcţie respiratorie compromisă în urma altor afecţiuni trebuie să fie trataţi cu atenţie.
Cardiovascular
LUMIGAN nu a fost studiat la pacienţii cu bloc cardiac mai sever decât cel de gradul unu sau cu insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată. A fost înregistrat un număr limitat de raportări spontane de bradicardie sau hipotensiune arterială la utilizarea bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie. LUMIGAN trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii predispuşi la un ritm cardiac lent sau tensiune arterială mică.
Alte informaţii
În studiile efectuate cu bimatoprost 0,3 mg/ml la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, s-a demonstrat că expunerea mai frecventă a ochiului la mai mult de o doză de bimatoprost pe zi poate scădea efectul de reducere a presiunii intraoculare (vezi pct. 4.5). Pacienţii care utilizează LUMIGAN împreună cu alţi analogi de prostaglandine ar trebui să fie monitorizaţi pentru modificări ale presiunii intraoculare.
Bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie conţine conservantul clorură de benzalconiu, care poate fi absorbit de lentilele de contact moi. Iritaţia oculară şi decolorarea lentilelor de contact moi pot apărea din cauza prezenţei clorurii de benzalconiu. Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de instilare şi pot fi reaplicate la 15 minute după administrare.
Despre clorura de benzalconiu, utilizată frecvent cu rol de conservant în medicamentele oftalmice, s-a raportat că produce keratopatie punctiformă şi/sau keratopatie ulcerativă toxică. Deoarece LUMIGAN conţine clorură de benzalconiu, este necesară monitorizarea în cazul utilizării frecvente sau prelungite la pacienţi cu xeroftalmie sau în cazul în care corneea este lezată.
S-au semnalat raportări de keratită bacteriană asociată cu utilizarea de recipiente multidoză care conţin medicamente cu administrare topică oftalmică. Aceste recipiente au fost contaminate accidental de către pacienţii care, în majoritatea cazurilor, au avut concomitent o altă boală oculară. Pacienţii cu o leziune a suprafeţei epiteliale oculare prezintă un risc mai mare de a dezvolta keratită bacteriană.
Pacienţii trebuie instruiţi să nu permită vârfului flaconului de administrare să intre în contact cu ochiul sau structurile din jurul acestuia pentru a evita lezarea ochiului şi contaminarea soluţiei.
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.
La om nu se anticipează interacţiuni, deoarece în urma administrării oculare a bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, concentraţiile sistemice de bimatoprost sunt extrem de mici (mai mici de 0,2 ng/ml). Bimatoprost este metabolizat de enzime diferite pe multiple căi de metabolizare şi nu s-au
observat efecte asupra enzimelor hepatice implicate în metabolizarea medicamentelor în cadrul studiilor preclinice.
În cadrul studiilor clinice, LUMIGAN a fost utilizat concomitent cu diferite medicamente beta-blocante oftalmice fără dovezi ale unor interacţiuni.
Utilizarea concomitentă a LUMIGAN cu alte medicamente antiglaucomatoase în afara beta-blocantelor topice nu a fost evaluată în timpul tratamentului adjuvant al glaucomului.
Există un potenţial de scădere a efectului de reducere a presiunii intraoculare al analogilor de prostaglandine (de exemplu, LUMIGAN) la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, atunci când sunt utilizaţi împreună cu alţi analogi de prostaglandine (vezi pct. 4.4).
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea bimatoprost la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari maternotoxice (vezi pct. 5.3).
LUMIGAN nu trebuie administrat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar. Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă bimatoprost se excretă în laptele uman. Studiile efectuate la animale au indicat excreţia bimatoprost în laptele matern. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe tratamentul cu LUMIGAN având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
Nu există date cu privire la efectele bimatoprost asupra fertilităţii la om.
LUMIGAN are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Similar oricărui tratament ocular, dacă după instilare apare o înceţoşare tranzitorie a vederii, pacientul trebuie să aştepte până când vederea redevine clară înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Rezumatul profilului de siguranță
În cadrul studiilor clinice, peste 1 800 de pacienţi au fost trataţi cu LUMIGAN 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie. Conform datelor colectate din studiile clinice de fază III, cu LUMIGAN 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, administrat în monoterapie şi ca terapie adjuvantă, evenimentele adverse în legătură cu tratamentul raportate cel mai frecvent au fost: creşterea genelor cu până la 45% în primul an cu incidenţa noilor raportări scăzând la 7% după 2 ani şi la 2% după 3 ani, hiperemie conjunctivală (în special până la uşoară şi considerată a fi de natură neinflamatoare) cu până la 44% în primul an cu incidenţa noilor raportări scăzând la 13% după 2 ani şi 12% după 3 ani şi prurit ocular cu până la 14% dintre pacienţi în primul an cu incidenţa noilor raportări scăzând la 3% după 2 ani şi 0% după 3 ani.
Mai puţin de 9% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul datorită oricărui eveniment advers în primul an, cu incidenţa întreruperilor la alţi pacienţi situându-se la 3% atât după 2, cât şi după 3 ani.
Reacţiile adverse sub formă de tabel
Următoarele reacţii adverse au fost semnalate în timpul studiilor clinice cu LUMIGAN 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, sau în perioada de după punerea pe piaţă. Majoritatea au fost oculare, uşoare spre moderate, şi niciuna nu a fost gravă:
Reacţiile adverse sunt prezentate în Tabelul 1 în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1 000 şi <1/100); rare (≥1/10 000 şi <1/1 000); foarte rare (<1/10 000) şi necunoscute (nu pot fi estimate din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1: Lista reacțiilor adverse
| Aparate, sisteme şi organe | Frecvenţă | Reacţie adversă |
| Tulburări ale sistemului nervos | Frecvente | Cefalee |
| Mai puţin frecvente | Ameţeală | |
| Tulburări oculare | Foarte frecvente | Hiperemie conjunctivală, prurit ocular, creştere a genelor, periorbitopatie cu analog de prostaglandine |
| Frecvente | Keratită superficială punctată, eroziunea corneei, arsuri oculare, iritaţie oculară, conjunctivită alergică, blefarită, scăderea acuităţii vizuale, astenopatie, edem conjunctival, senzaţie de corp străin, uscăciune oculară, durere oculară, fotofobie, lăcrimare, scurgeri oculare, tulburări de vedere/vedere înceţoşată, pigmentare crescută a irisului, închiderea la culoare a genelor,eritem al pleoapei, prurit al pleoapelor | |
| Mai puţin frecvente | Hemoragie retinală, uveită, edem macular cistoid, irită, blefarospasm, retracţia pleoapelor, eritem periorbital, edem al pleoapelor | |
| Cu frecvență necunoscută | Disconfort ocular | |
| Tulburări vasculare | Frecvente | Hipertensiune arterială |
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | Cu frecvenţă necunoscută | astm bronşic, exacerbare a astmului bronşic, exacerbare a BPOC şi dispnee |
| Tulburări gastro-intestinale | Mai puţin frecvente | Greaţă |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Frecvente | Pigmentare cutanată perioculară |
| Mai puţin frecvente | Hirsutism | |
| Cu frecvență necunoscută | Modificări de culoare ale pielii (periocular) | |
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | Mai puţin frecvente | Astenie |
| Investigaţii diagnostice | Frecvente | Valori anormale ale investigaţiilor asupra funcţiei hepatice |
| Tulburări ale sistemului imunitar | Cu frecvenţă necunoscută | Reacţie de hipersensibilitate, cu semne şi simptome de alergieoculară şi dermatită alergică |
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Periorbitopatie cu analog de prostaglandine (PAP)
Analogii de prostaglandine, care includ LUMIGAN, pot induce modificări lipodistrofice periorbitale, care pot duce la adâncirea şanţului palpebral, ptoză, enoftalmie, retracţie palpebrală, involuţie a dermatocalaziei şi expunerea sclerei în partea inferioară a ochiului. Modificările sunt de obicei uşoare, pot apărea chiar după o lună de la iniţierea tratamentului cu LUMIGAN şi pot cauza afectarea câmpului vizual, chiar şi fără ca pacientul să remarce. PAP este, de asemenea, asociată cu hiperpigmentare sau modificări de culoare ale pielii la nivel periocular, şi hipertricoză. S-a observat că toate modificările sunt parţial sau total reversibile la întreruperea tratamentului sau la trecerea la tratamente alternative.
Hiperpigmentarea irisului
Pigmentarea accentuată a irisului este posibil să fie permanentă. Modificarea pigmentării se datorează mai degrabă conţinutului crescut de melanină în melanocite decât unei creşteri a numărului de melanocite. Efectele pe termen lung ale pigmentării accentuate a irisului nu sunt cunoscute. Modificările de culoare a irisului observate în cazul administrării oftalmice de bimatoprost pot să nu fie vizibile timp de câteva luni până la ani. De obicei, pigmentarea brună din jurul pupilei se extinde concentric spre periferia irisului şi întregul iris sau zone din acesta devin brun mai închis. Nici nevii, nici petele pigmentare de la nivelul irisului nu par să fie afectaţi de tratament. La 12 luni, incidenţa pigmentării irisului cu bimatoprost 0,3 mg/ml a fost de 1,5% (vezi pct. 4.8) şi nu a crescut după 3 ani de tratament.
Reacţii adverse raportate la picăturile oftalmice care conţin fosfat
Cazuri de calcifiere a corneei au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea picăturilor oftalmice care conţin fosfat, la unii pacienţi cu cornee deteriorată semnificativ.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.
Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj şi este improbabil să se producă în urma administrării oculare.
În caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Dacă LUMIGAN este ingerat accidental, următoarele informaţii pot fi utile: în studii cu durata de două săptămâni, la şobolan şi şoarece, la administrarea orală de doze de până la 100 mg/kg/zi nu s-a produs nici un fel de toxicitate. Această doză exprimată ca mg/m2 este de cel puţin 70 de ori mai mare decât ingerarea accidentală a unei doze dintr-un flacon de LUMIGAN 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, la un copil de 10 kg.
Proprietăți farmacologice - LUMIGAN 0,3mg/ml
Grupa farmacoterapeutică: Preparate oftalmologice – antiglaucomatoase și miotice - analogi de prostaglandine - bimatoprost - codul ATC: S01EE03
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune prin care bimatoprost reduce presiunea intraoculară la om constă în creşterea filtrării umorii apoase prin reţeaua trabeculară şi creşterea filtrării uveosclerale. Reducerea presiunii intraoculare începe la aproximativ 4 ore de la prima administrare şi efectul maxim este atins în aproximativ 8 – 12 ore. Durata efectului este menţinută timp de cel puţin 24 de ore.
Bimatoprost este un agent hipotensiv ocular puternic. Este o prostamidă sintetică, înrudită structural cu prostaglandina F2α (PGF2α), care nu acţionează prin intermediul niciunui receptor cunoscut al prostaglandinei. Bimatoprost imită selectiv efectele substanţelor biosintetizate nou descoperite numite prostamide. Cu toate acestea, receptorul prostamidei nu a fost încă identificat structural.
Eficacitate clinică
În timpul tratamentului de 12 luni în monoterapie cu LUMIGAN 0,3 mg/ml la adulţi, comparativ cu timolol, dimineaţa (08:00) variaţia medie a valorii presiunii intraoculare faţă de momentul iniţial s-a situat între -7,9 şi -8,8 mmHg. În timpul oricărei vizite, valorile diurne medii ale presiunii intraoculare (PIO) măsurate de-a lungul perioadei de studiu de 12 luni au diferit cu maxim 1,3 mmHg pe parcursul unei zilei şi nu au depăşit niciodată 18,0 mmHg.
În cadrul unui studiu clinic cu LUMIGAN 0,3 mg/ml cu durata de 6 luni, comparativ cu latanoprost, s- a observat o reducere superioară din punct de vedere statistic a PIO medii de dimineaţă (variind între - 7,6 şi -8,2 mmHg pentru bimatoprost faţă de –6,0 - –7,2 mmHg pentru latanoprost) la toate vizitele din timpul studiului. Hiperemia conjunctivală, creşterea genelor şi pruritul ocular au fost semnificativ mai frecvente din punct de vedere statistic cu bimatoprost decât cu latanoprost, însă procentul de pacienţi care au întrerupt tratamentul din cauza evenimentelor adverse a fost scăzut fără nicio diferenţă semnificativă din punct de vedere statistic.
În comparaţie cu tratamentul exclusiv pe bază de beta-blocante, terapia adjuvantă cu beta-blocant şi cu LUMIGAN 0,3 mg/ml a redus presiunea intraoculară medie de dimineaţă (08:00) cu -6,5 până la
-8,1 mmHg.
Există o experienţă limitată cu utilizarea LUMIGAN în ceea ce priveşte pacienţii cu glaucom cu unghi deschis pseudoexfoliativ şi pigmentar şi cu glaucom cronic cu unghi închis cu iridotomie prezentă.
Nu s-au observat efecte relevante din punct de vedere clinic asupra ritmului cardiac şi tensiunii arteriale în studiile clinice.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării LUMIGAN la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost încă stabilite.
Absorbţie
Bimatoprost penetrează corneea şi sclera umană bine in vitro. În urma administrării oculare la adulţi, expunerea sistemică la bimatoprost este foarte mică, fără acumulare în timp. În urma administrării oculare o dată pe zi a unei picături de LUMIGAN 0,3 mg/ml în ambii ochi timp de două săptămâni, concentraţiile în sânge au atins nivelul maxim în interval de 10 minute după administrare şi au scăzut sub limita inferioară de depistare (0,025 ng/ml) în decurs de 1,5 ore de la administrare. Valorile medii ale Cmax şi ASC 0-24h au fost similare în zilele 7 şi 14 de aproximativ 0,08 ng/ml şi respectiv
0,09 ngoră/ml, indicând atingerea unei concentraţii constante de bimatoprost în decursul primei săptămâni de administrare oculară.
Distribuţie
Bimatoprost este distribuit moderat în ţesuturile organismului şi volumul de distribuţie sistemic la om la starea de echilibru a fost de 0,67 l/kg. În sângele uman, bimatoprost se află, în principal, în plasmă.
Bimatoprost se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 88%. Metabolizare
Bimatoprost este principala formă circulantă sanguină odată ce ajunge în circulaţia sistemică în urma administrării oculare. Apoi, bimatoprost este supus oxidării, N-dietilării şi glucuronoconjugării pentru a forma o varietate diversă de metaboliţi.
Eliminare
Bimatoprost este eliminat în principal prin excreţie renală, până la 67% din doza administrată intravenos voluntarilor adulţi sănătoşi a fost excretată în urină, 25% din doză a fost excretată prin fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, determinat după administrare intravenoasă, a fost de aproximativ 45 de minute; clearance-ul total al sângelui a fost de 1,5 l/oră/kg.
Caracteristici la pacienţii vârstnici
În urma administrării de două ori pe zi a LUMIGAN 0,3 mg/ml, valoarea medie a ASC0-24hr de 0,0634 ngoră/ml bimatoprost la subiecţii vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau mai mult) a fost semnificativ mai mare faţă de 0,0218 ngoră/ml la adulţii tineri sănătoşi. Cu toate acestea, această concluzie nu este relevantă din punct de vedere clinic, deoarece expunerea sistemică atât pentru vârstnici, cât şi pentru subiecţii tineri a rămas extrem de mică în urma administrării oculare. Nu s-a produs în timp nicio acumulare de bimatoprost în sânge şi profilul de siguranţă a fost similar la vârstnici şi la pacienţii tineri.
Date preclinice de siguranţă
În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea maximă la om, fapt ce indică o relevanţă mică pentru utilizarea clinică.
Maimuţele cărora li s-au administrat concentraţii oculare de bimatoprost de ≥ 0,3 mg/ml zilnic timp de 1 an au prezentat o accentuare a pigmentării irisului şi efecte perioculare reversibile asociate dozei caracterizate printr-un şanţ superior şi/sau inferior proeminent şi o lărgire a fantei palpebrale.
Pigmentarea accentuată a irisului pare să fie determinată de stimularea crescută a producţiei de melanină în melanocite şi nu de o creştere a numărului de melanocite. Nu s-au observat modificări funcţionale sau microscopice asociate efectelor perioculare, iar mecanismul de acţiune pentru modificările perioculare este necunoscut.
Bimatoprost nu s-a dovedit a fi mutagen sau carcinogen într-o serie de studii in vitro şi in vivo.
Bimatoprost nu a afectat fertilitatea la şobolani până la doze de 0,6 mg/kg/zi (cel puţin de 103 ori mai mari decât expunerea anticipată la om). În studiile privind dezvoltarea embrionară/fetală, s-au observat avorturi, dar nu şi efecte asupra dezvoltării la şoareci şi şobolani la doze care au fost de minim 860 de ori sau, respectiv, de 1 700 ori mai mari decât doza la om. Aceste doze au condus la expuneri sistemice de minim 33 sau, respectiv, 97 de ori mai mari decât expunerea anticipată la om. În studiile peri/postnatale la şobolani, toxicitatea maternă a determinat o reducerea a duratei de gestaţie, deces fetal şi greutate scăzută a puilor la ≥0,3 mg/kg/zi (de minim 41 de ori mai mare decât expunerea anticipată la om). Funcţiile neurocomportamentale ale puilor nu au fost afectate.
Proprietăți farmaceutice - LUMIGAN 0,3mg/ml
Clorură de benzalconiu Clorură de sodiu
Fosfat de sodiu dibazic heptahidrat Acid citric monohidrat
Acid clorhidric sau hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Apă purificată
Flacoane din polietilenă de joasă densitate, de culoare alb opac, şi capac cu filet, din polistiren. Fiecare flacon are un volum de umplere de 3 ml.
Sunt disponibile următoarele mărimi de ambalaj: cutii care conţin 1 sau 3 flacoane a câte 3 ml soluţie. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.