Substituţie izotonă de volum în deshidratări izotone sau hipotone după pierderea de lichid extracelular

(diureză excesivă, gastroenterite, dietă cu restricţie salină);

Solvent sau vehicul (transportor) pentru electroliţi şi medicamente compatibile.

Doză

Doza zilnică depinde de necesarul de lichide şi electroliţi.

Doza maximă zilnică este de 40 ml/kg (respectiv 2800 ml pentru un pacient cu greutatea de 70 kg).

Mod de administrare

Clorura de Sodiu Vioser 0,9 g/100 ml se administrează în perfuzie intravenoasă într-o venă periferică. Viteza maximă de perfuzie trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului şi poate ajunge până la 7,7 ml/kg şi oră (respectiv 180 pic./min şi 70 kg).

• Hipersensibilitate la clorură de sodiu sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Stări de hiperhidratare.

• Hipernatremie,

• Hipercloremie.

• Situaţii clinice în care creşterea aportului de sare şi apă este dăunătoare: insuficienţă cardiacă congestivă, edeme generalizate, edem pulmonar acut, hipertensiune arterială severă, eclampsie, insuficienţă renală severă.

În timpul tratamentului trebuie monitorizată balanţa hidroelectrolitică şi acido-bazică. Este necesară corectarea hipokaliemiei şi acidozei preexistente.

Se administrează cu prudenţă în toate situaţiile în care supraîncărcarea lichidiană poate fi dăunătoare: insuficienţă cardiacă, stări edematoase, hipertensiune arterială, etc.

Soluţia trebuie administrată cu prudenţă la vârstnici sau la copii mici.

Soluţiile de clorură de sodiu se utilizează deseori ca mediu de perfuzie precum şi la prepararea sau diluarea unor medicamente

Sarcina şi alăptarea

Nu se cunosc restricţii de utilizare în timpul sarcinii şi alăptării sau la femeile aflate la vârsta fertilă dacă balanţa hidro-electrolitică este monitorizată corect şi frecvent, iar dozele sunt adaptate necesităţilor fiziologice.

Clorură de Sodiu nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Reacţiile care pot să apară datorită cantităţii de soluţie sau a tehnicii de administrare includ: hipernatremie, hipercloremie, simptome de hipervolemie, diureză şi diaree osmotică.

Dacă apare o reacţie adversă, se întrerupe perfuzia, se evaluează pacientul, se instituie măsurile terapeutice corespunzătoare şi, dacă se consideră necesar, se opreşte soluţia rămasă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozajul poate determina hipernatremie, hipercloremie, hiperhidratare, hiperosmolaritate plasmatică şi acidoză metabolică care se pot manifesta prin stare de greaţă, vărsături, diaree, crampe abdominale, sete, reducerea salivaţiei, lăcrimare, transpiraţie, febră, hipotensiune arterială, tahicardie, insuficienţă renală, edem periferic şi pulmonar, stop respirator, cefalee, ameţeli, insomnie, iritabilitate, slăbiciune, spasme musculare şi rigiditate în cazuri severe putând ajunge până la convulsii, comă şi deces.

Se recomanda întreruperea imediată a administrării soluţiei perfuzabile şi dacă este necesar administrarea de diuretice şi corectarea dezechilibrului electrolitic şi acido-bazic.