ERTAPENEM APTAPHARMA 1 g PULB. PT. CONC. PT. SOL. PERF.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - ERTAPENEM 1g
Tratament
Ertapenem AptaPharma este indicat la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 17 ani) şi la adulţi pentru tratamentul următoarelor tipuri de infecţii provocate de bacterii care sunt sau ar putea fi sensibile la ertapenem, când este necesară terapie parenterală (vezi pct. 4.4 şi 5.1):
-
Infecții intra-abdominale
-
Pneumonie comunitară dobândită
-
Infecții ginecologice acute
-
Infecții ale tegumentului sau ale țesutului moale de la nivelul membrelor inferioare în cazul pacienților diabetici (vezi pct. 4.4)
Prevenire
Ertapenem AptaPharma este indicat pentru profilaxia infecţiei locale după intervenţia chirurgicală colorectală la adulţi (vezi pct. 4.4).
Trebuie luat în considerare ghidul oficial privind utilizarea adecvată a agenţilor antibacterieni.
Doze
Tratament
Adulți și adolescenți (cu vârsta între 13 şi 17 ani): Doza de Ertapenem AptaPharma este de 1 gram (g) administrată o dată pe zi pe cale intravenoasă (vezi pct. 6.6).
Sugari şi copii (cu vârsta între 3 luni şi 12 ani): Doza de Ertapenem AptaPharma este de 15 mg/kg
administrată de două ori pe zi (nu trebuie să depăşească 1 g/zi) administrată intravenos (vezi pct. 6.6).
Prevenire
Adulti: Pentru a preveni infecţiile locale după intervenţia chirurgicală colorectală, doza recomandată este de 1 g ca doză unică administrată intravenos, în întregime, cu 1 oră înainte de intervenţia
chirurgicală.
Copii şi adolescenţi: Siguranţa şi eficacitatea acestui medicament la copii cu vârsta sub 3 luni nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.
Pacienţi cu insuficienţă renală: Ertapenem poate fi utilizat pentru tratarea infecţiilor la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală uşoară şi moderată. La pacienţii cu un clearance al creatininei >30 ml/min şi 1,73 m2 nu este necesară ajustarea dozei. Nu există date suficiente privitoare la siguranţa şi eficacitatea administrării ertapenemului la pacienţii cu insuficienţă renală severă, pentru a se putea face
recomandări privitoare la dozaj. De aceea, ertapenemul nu trebuie administrat acestor pacienţi (vezi pct. 5.2).
Nu sunt disponibile date privitoare la copiii şi adolescenţii care suferă de insuficienţă renală.
Hemodializă
Nu există date suficiente privitoare la siguranţa şi eficacitatea administrării ertapenemului la pacienţii hemodializaţi, pentru a se putea face recomandări privitoare la dozaj. De aceea, ertapenemul nu trebuie
administrat acestor pacienţi.
Insuficienţă hepatică
Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienţii cu funcţie hepatică deteriorată (vezi pct. 5.2).
Vârstnici
Trebuie administrată doza de Ertapenem AptaPharma recomandată, cu excepţia cazurilor de insuficienţă renală severă (vezi Pacienţi cu insuficienţă renală).
Mod de administrare
Administrare intravenoasă: Ertapenem AptaPharma trebuie să fie perfuzat pe o perioadă de 30 minute.
Durata obişnuită a tratamentului cu Ertapenem AptaPharma este de 3 până la 14 zile, dar poate varia în funcţie de tipul şi severitatea infecţiei şi a agentului/agenţilor patogen(i) care a(au) determinat-o. Când este indicat din punct de vedere clinic, se poate face înlocuirea cu un medicament antibacterian oral
adecvat, dacă s-a observat un progres clinic.
Soluțiile Ertapenem AptaPharma variază de la incolor la galben pal.
Pentru instrucţiuni privind prepararea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
-
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
-
Hipersensibilitate la oricare alt agent antibacterian carbapenemic
-
Hipersensibilitate severă (de exemplu reacție anafilactică tegumentară severă) la oricare alt tip de agent antibacterian beta-lactamic (de exemplu, peniciline sau cefalosporine)
Hipersensibilitate
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactice) grave şi ocazional letale la pacienţii care au primit tratament cu beta-lactamine. Apariţia acestor reacţii este mai probabilă la pacienţii cu antecedente de sensibilitate la alergeni multipli. Înainte de începerea tratamentului cu ertapenem, trebuie efectuată o
investigare atentă a reacţiilor de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine, alte beta-lactamine şi alţi
alergeni (vezi pct. 4.3). Dacă apare o reacţie alergică la ertapenem, tratamentul trebuie întrerupt imediat (vezi pct. 4.8). Reacţiile anafilactice grave necesită tratament de urgenţă.
Suprainfecție
Utilizarea îndelungată a ertapenemului poate favoriza colonizarea cu microorganisme rezistente. Evaluarea repetată a stării pacientului este esenţială. Dacă survine o suprainfecţie în timpul tratamentului, trebuie instituite măsuri adecvate.
Colita asociată cu administrarea de antibiotice
Colita asociată cu administrarea de antibiotice şi colita pseudomembranoasă au fost raportate la
ertapenem şi pot varia ca severitate de la uşoare până la potenţial letale. De aceea, este important să se ia în calcul acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree după administrarea agenţilor
antibacterieni. Trebuie să se ia în considerare întreruperea tratamentului cu Ertapenem AptaPharma şi administrarea unui tratament specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie să fie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.
Convulsii
De-a lungul investigaţiilor clinice la pacienţii adulţi trataţi cu ertapenem (1 g o dată pe zi) au fost raportate crize convulsive în timpul tratamentului sau în perioada de urmărire de 14 zile după
administrare. Crizele convulsive au apărut cel mai frecvent la pacienţii vârstnici şi la aceia cu tulburări preexistente ale sistemului nervos central (SNC) (de exemplu leziuni cerebrale sau antecedente de
convulsii) şi/sau funcţie renală compromisă. Observaţii similare au fost făcute în perioada după punerea pe piaţă.
Administrarea concomitentă cu acid valproic
Administrarea concomitentă de ertapenem şi acid valproic/valproat de sodiu nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Expunere suboptimală
Pe baza datelor disponibile nu a putut fi exclus faptul că în câteva cazuri de intervenţii chirurgicale cu durata mai mare de 4 ore, pacienţii pot fi expuşi la concentraţii suboptimale de ertapenem şi
consecutiv, riscului unui potenţial eşec al tratamentului. De aceea, este necesară precauţie în asemenea cazuri mai puţin întâlnite.
Consideraţii pentru administrarea la grupe speciale de pacienţi
Experienţa privind utilizarea ertapenemului în tratamentul infecţiilor severe este limitată. În studiile clinice pentru tratamentul pneumoniei comunitare dobândite la adulţi, 25% dintre pacienţii evaluaţi trataţi cu ertapenem au avut forma severă a bolii (definită conform indexului de severitate al pneumoniei > III). În cadrul studiilor clinice pentru tratamentul infecţiilor ginecologice acute la adulţi, 26% dintre pacienţii evaluaţi trataţi cu ertapenem au avut forma severă a bolii (definită în funcţie de temperatura ≥39°C şi/sau bacteriemie); zece pacienţi au avut bacteriemie. Dintre pacienţii evaluaţi trataţi cu ertapenem în cadrul unui studiu clinic pentru tratamentul infecţiilor intra-abdominale la
adulţi, 30% au avut peritonită generalizată şi 39 % au avut infecţii cu alte localizări decât la nivelul apendicelui, inclusiv la nivelul stomacului, duodenului, intestinului subţire, colonului, vezicii biliare; a existat un număr redus de pacienţi evaluabili care au fost înrolaţi cu scorul APACHE II ≥ 15 şi
eficacitatea la aceşti pacienţi nu a fost stabilită.
Nu a fost stabilită eficacitatea ertrapenemului în tratarea pneumoniei comunitare dobândite, datorată
Streptococcus pneumoniae care este rezistent la penicilină.
Nu a fost determinată eficacitatea Ertapenem AptaPharma în tratarea infecţiilor piciorului diabetic cu osteomielită concomitentă.
Există relativ puţină experienţă privind administrarea de ertapenem copiilor cu vârsta sub doi ani.
Pentru această grupă de vârstă, trebuie acordată atenţie deosebită în ceea ce priveşte stabilirea
sensibilităţii agentului (-ţilor) infecţios (-şi) la ertapenem. Nu există date privitoare la copiii cu vârsta sub 3 luni.
Encefalopatie
A fost raportată encefalopatie la utilizarea ertapenemului (vezi pct. 4.8). În cazul în care se
suspectează encefalopatie indusă de ertapenem (de exemplu, mioclonii, convulsii, alterarea stării mentale, scăderea nivelului de conștiență), trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ertapenem. Pacienții cu insuficiență renală prezintă un risc mai mare de encefalopatie indusă de ertapenem, iar rezolvarea poate fi prelungită.
Excipient
Acest medicament conține aproximativ 137 mg de sodiu per flacon, echivalent cu 7% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g de sodiu pentru un adult.
Sunt puţin probabile interacţiunile cauzate de inhibiţia clearance-ului medicamentelor mediat prin glicoproteina P sau mediat prin citocromul P (CYP) (vezi pct. 5.2).
În cazul administrării concomitente de acid valproic şi medicamente carbapenemice au fost raportate
scăderi ale concentraţiilor plasmatice ale acidului valproic, care pot să ajungă sub intervalul terapeutic. Concentraţiile plasmatice scăzute ale acidului valproic pot duce la un control inadecvat al convulsiilor; prin urmare, utilizarea concomitentă de ertapenem şi acid valproic/valproat de sodiu nu este
recomandată şi trebuie avute în vedere tratamente antibacteriene sau anticonvulsivante alternative.
Sarcina
Nu s-au efectuat studii adecvate şi bine controlate la femeile gravide. Studiile la animale nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte privind sarcina, dezvoltarea embrio-fetală, naşterea sau dezvoltarea post-natală. Cu toate acestea, ertapenemul nu trebuie să fie utilizat în timpul sarcinii decât dacă
beneficiul potenţial depăşeşte riscul posibil asupra fătului.
Alăptarea
Ertapenemul este excretat în laptele matern. Ca urmare a posibilelor reacţii adverse la sugar, mamele nu trebuie să-şi alăpteze sugarii în timpul tratamentului cu ertapenem.
Fertilitatea
Nu există studii adecvate şi bine controlate referitoare la efectul administrării de ertapenem asupra fertilităţii la bărbaţi şi femei. Studiile non-clinice nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce priveşte fertilitatea (vezi pct. 5.3).
Nu s-au efectuat studii cu privire la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Ertapenem AptaPharma poate influenţa capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Pacienţii trebuie informaţi că la utilizarea de ertapenem au fost raportate ameţeli şi somnolenţă (vezi pct. 4.8).
Rezumatul profilului de siguranță
Adulți
Numărul total de pacienţi trataţi cu ertapenem în cadrul studiilor clinice a fost de peste 2200, dintre care peste 2150 au primit o doză de 1 g ertapenem. S-au raportat reacţii adverse (considerate de investigator ca fiind posibil, probabil sau sigur legate de medicament) la aproximativ 20% dintre
pacienţii trataţi cu ertapenem. Tratamentul a fost întrerupt din cauza reacţiilor adverse la 1,30% dintre pacienţi. Suplimentar, la 476 pacienţi s-a administrat ertapenem în doză unică de 1 g anterior
intervenţiei chirurgicale, într-un studiu clinic pentru profilaxia infecţiilor locale după intervenţia chirurgicală colorectală.
Pentru pacienţii la care s-a administrat doar ertapenem, cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului şi al perioadei de observaţie de 14 zile după întreruperea tratamentului au fost: diaree (4,80 %), complicaţii la injectarea intravenoasă (4,50 %) şi greaţă (2,80 %).
Pentru pacienţii la care s-a administrat doar ertapenem, cele mai frecvente anomalii ale analizelor de laborator şi ratele respective de incidenţă ale acestora în timpul tratamentului şi al perioadei de
observaţie de 14 zile după întreruperea tratamentului au fost: creşteri ale valorilor concentraţiilor
plasmatice de ALT (4,60 %), AST (4,60 %), fosfatază alcalină (3,80 %) şi a numărului de trombocite (3,0 %).
Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 17 ani):
Numărul total de pacienţi trataţi cu ertapenem în cadrul studiilor clinice a fost de 384. Profilul global de siguranţă este comparabil cu cel al pacienţilor adulţi. S-au raportat reacţii adverse (considerate de investigator ca fiind posibil, probabil sau sigur legate de medicament) la aproximativ 20,80% din
pacienţii trataţi cu ertapenem. Tratamentul a fost întrerupt datorită reacţiilor adverse la 0,50% dintre pacienţi.
Pentru pacienţii la care s-a administrat doar ertapenem, cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului şi al perioadei de observaţie de 14 zile după întreruperea tratamentului au fost: diaree (5,2%) şi durere la locul de injectare (6,1%).
Pentru pacienţii la care s-a administrat doar ertapenem, cele mai frecvente anomalii ale analizelor de laborator şi ratele respective de incidenţă ale acestora în timpul tratamentului şi al perioadei de
observaţie de 14 zile după întreruperea tratamentului au fost: scăderi ale numărului de neutrofile (3,00%) şi creşteri ale valorilor concentraţiilor plasmatice de ALT (2,90%) şi AST (2,80%).
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Pentru pacienți cărora li s-a administrat doar ertapenem, au fost raportate următoarele reacții adverse în timpul tratamentului plus urmărirea timp de 14 zile după oprirea tratamentului:
Frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10); Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 până la < 1/100); Rare (≥1/10000 până la < 1/1000); Foarte rare (< 1/10000); Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
| Adulți cu vârsta de 18 ani si peste | Copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 17 ani) | |
| Infecţii şi infestări | Mai puţin frecvente: Candidoză orală, candidoză, infecţie fungică, enterocolită pseudomembranoasă, vaginităRare: Pneumonie, dermatomicoză, infecţia plăgii postoperator,infecţia tractului urinar | |
| Tulburări hematologice şilimfatice | Rare: Neutropenie,Trombocitopenie | |
| Tulburări ale sistemului imunitar | Rare: AlergieCu frecvenţă necunoscută:Anafilaxie incluzând reacţiile anafilactoide | |
| Tulburări metabolice şi de nutriţie | Mai puțin frecvente: AnorexieRare: Hipoglicemie | |
| Tulburări psihice | Mai puţin frecvente: Insomnie, stare confuzionalăRare: Agitaţie, anxietate, depresie Cu frecvenţă necunoscută: Alterarea statusului mintal (incluzând comportament agresiv,delir, dezorientare, modificări ale statusului mintal) | Cu frecvenţă necunoscută: Stare mentală modificată (incluzând agresivitate) |
| Tulburări ale sistemului nervos | Frecvente: CefaleeMai puţin frecvente: Ameţeli, somnolenţă, schimbareagustului, crize convulsive (vezi pct. 4.4)Rare: Tremor, sincopăCu frecvenţă necunoscută:Halucinaţii, scăderea nivelului de conştienţă, diskinezie,mioclonie, tulburări ale mersului | Mai puţin frecvente: Cefalee Cu frecvenţă necunoscută: Halucinaţii |
| Tulburări oculare | Rare: Tulburări la nivelul sclerei | |
| Tulburări cardiace | Mai puţin frecvente: bradicardie sinusalăRare: Aritmie, tahicardie | |
| Tulburări vasculare | Frecvente: Complicaţii la locul de injectare în venă,flebită/tromboflebităMai puţin frecvente: Hipotensiune arterialăRare: Hemoragie, creşterea tensiunii arteriale | Mai puţin frecvente:Bufeuri, hipertensiune arterială |
| Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale | Mai puţin frecvente: Dispnee, disconfort faringianRare: Congestie nazală, tuse,epistaxis, raluri/ronchus, respiraţie șuierătoare |
| Tulburărigastro-intestinale | Frecvente: Diaree, greaţă, vărsăturiMai puţin frecvente:Constipaţie, regurgitaţie acidă, gură uscată, dispepsie, durereabdominalăRare: Disfagie, incontinenţă fecală, peritonită la nivelul pelvisuluiCu frecvență necunoscută:pătarea dinților | Frecvente: DiareeMai puţin frecvente: Materii fecale cu modificăride culoare, melenă |
| Tulburări hepato-biliare | Rare: Colecistită, icter, tulburări hepatice | |
| Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat | Frecvente: Erupţii cutanate, pruritMai puţin frecvente: Eritem, urticarieRare: Dermatită, descuamare,Cu frecvenţă necunoscută:Erupţie tranzitorie cutanatădeterminată de medicament, cueozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS) | Frecvente: Dermatite de scutecMai puţin frecvente: Eritem, erupţii cutanate, peteşii |
| Tulburărimusulo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv | Rare: Crampe musculare, durere la nivelul umăruluiCu frecvenţă necunoscută: Slăbiciune musculară | |
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | Rare: Insuficienţă renală, insuficienţă renală acută | |
| Condiţii în legătură cu sarcina, perioadapuerperală şi perinatală | Rare: Avort | |
| Tulburări ale aparatului genital şi sânului | Rare: Hemoragie genitală | |
| Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare | Mai puţin frecvente:Extravazare, astenie/fatigabilitate, febră, edem/tumefiere, durere la nivelul toraceluiRare: Induraţie la locul injectării, stare de rău | Frecvente: Durere la locul de injectareMai puţin frecvente:Senzaţie de arsură, prurit la loculinjectării, eritem la locul injectăriişi senzaţie de căldură |
| Investigații |
| Biochimie | Frecvente: Creşteri ale valorilor concentraţiei plasmatice deALT, AST, fosfatază alcalină Mai puţin frecvente: Creşteri ale valorilor concentraţiei serice de bilirubină totală, bilirubinădirectă, bilirubină indirectă, creatinină serică, uree, glucoză sericăRare: Scăderi ale valorilorconcentraţiei serice de bicarbonat, creatinină, potasiu; creşteri alevalorilor concentraţiei serice deLDH, fosfor, potasiu | Frecvente: Creşteri ale valorilor concentraţieiplasmatice de ALT şi AST |
| Hematologie | Frecvente: Creşterea numărului de trombociteMai puţin frecvente: Scăderi alenumărului de leucocite, trombocite, neutrofile segmentate, reducereavalorilor hemoglobinei şi hematocritului; creşteri alenumărului de eozinofile, creşterea timpului parţial de tromboplastină activat, a timpului de protrombină, creşteri ale numărului deneutrofile segmentate şi de leucociteRare: Scăderi ale numărului de limfocite; creşteri ale numărului de neutrofile în bandă, limfocite, metamielocite, monocite,mielocite; limfocite atipice | Frecvente: Scăderi în număr de neutrofileMai puțin frecvente: creșteri ale numărului de trombocite, timp ului parțial de tromboplastină activat,timpul de protrombină, scăderea hemoglobinei |
| Sumar de urină | Mai puţin frecvente: Creşteri ale numărului de bacterii din urină, a numărului de leucocite din urină, a numărului de celuleepiteliale şi hematii din urină, fungi prezenţi în urinăRare: Creşterea valorilorconcentraţiei de urobilinogen | |
| Diverse | Mai puţin frecvente: toxinaClostridium difficile pozitivă |
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Nu sunt disponibile informaţii specifice referitoare la tratamentul supradozajului cu ertapenem. Este
puţin probabil supradozajul cu ertapenem. Administrarea intravenoasă de ertapenem, cu o doză zilnică
de 3 g timp de 8 zile, la adulţii voluntari sănătoşi, nu a cauzat toxicitate semnificativă. În studiile
clinice la adulţi, administrarea inadecvată de până la 3 g pe zi nu a dus la reacţii adverse importante din punct de vedere clinic. În studiile clinice pediatrice, o singură doză administrată intravenos (i.v.) de 40 mg/kg până la maxim 2 g nu a determinat toxicitate.
Cu toate acestea, în cazul unui supradozaj, tratamentul cu Ertapenem AptaPharma trebuie întrerupt şi trebuie administrat un tratament general de susţinere până la eliminarea renală.
Ertapenemul poate fi eliminat într-o anumită măsură prin hemodializă (vezi pct 5.2); cu toate acestea, nu sunt disponibile informaţii referitoare la utilizarea hemodializei ca metodă de tratare a supradozajului.
Proprietăți farmacologice - ERTAPENEM 1g
Proprietăți Generale
Grupa farmacoterapeutică: Antibiotice pentru administrare sistemică, carbapeneme, codul ATC: J01DH03
Mecanism de acțiune
Ertapenemul inhibă sinteza peretelui celular bacterian, după ataşarea la proteinele de legare ale penicilinei (PBPs). La Escherichia coli, cea mai mare afinitate este pentru PBPs 2 şi 3.
Relația farmacocinetică/farmacodinamică (FC/FD)
Similar altor agenţi antimicrobieni beta-lactamici, timpul în care concentraţia plasmatică a
ertapenemului depăşeşte CMI a organismelor infectante s-a dovedit a fi cel mai bine corelată cu eficacitatea terapiei în studiile preclinice FC/FD.
Mecanismul de rezistență
Pentru speciile considerate a fi sensibile la ertapenem, rezistenţa a fost mai puţin frecventă în studiile de
observaţie din Europa. La culturile rezistente, rezistenţa la alţi agenţi antibacterieni din clasa carbapenemului a fost detectată numai la unele dar nu la toate probele recoltate. Ertapenemul este efectiv stabil la hidrolizarea de către majoritatea claselor de beta-lactamaze, inclusiv penicilinaze, cefalosporinaze şi betalactamaze cu spectru extins, dar nu şi la metalo-beta-lactamaze.
Stafilococii şi enterococii rezistenţi la meticilină sunt rezistenţi la ertapenem, datorită lipsei de
sensibilitate a PBP ţintă; P. aeruginosa şi alte bacterii non-fermentative sunt în general rezistente, probabil datorită penetrării scăzute şi efluxului activ.
Rezistenţa apare mai puţin frecvent la Enterobacteriacee, iar ertapenemul este în general activ împotriva celor care prezintă beta-lactamaze cu spectru extins (BLSE). Rezistenţa poate fi totuşi observată când BLSE sau alte beta-lactamaze potente (de exemplu, tipul AmpC) sunt corelate cu
permeabilitatea membranară redusă, determinată de pierderea unuia sau mai multor pori de la nivelul membranei externe sau cu efluxul reglat la nivel înalt. Rezistenţa poate apărea, de asemenea, prin
adăugarea de către beta-lactamaze a activității semnificativă de hidrolizare a carbapenemelor (de exemplu, metalo-beta-lactamaze de tip IMP, VIM sau KPC), deşi acestea sunt rare.
Mecanismul de acţiune al ertapenemului diferă faţă de alte clase de antibiotice, cum ar fi chinolonele, aminoglicozidele, macrolidele şi tetraciclinele. Nu există nicio bază propusă care să justifice rezistenţa încrucişată între ertapenem şi aceste substanţe. Cu toate acestea, microorganismele pot prezenta
rezistenţă la mai mult de o clasă de agenţi antibacterieni atunci când mecanismul este sau include impermeabilitate la unele componente şi/sau o pompă de eflux.
Valori critice pentru testarea sensibilității
Criteriile de interpretare pentru testarea sensibilității CMI (concentrație minimă inhibitoare) au fost stabilite de Comitetul European privind Testarea Sensibilității la Antimicrobiene (EUCAST) pentru
ertapenem și sunt enumerate aici: https://www.ema.europa.eu/documents/other/minimum-inhibitory- concentration-mic-breakpoints_en.xlsx.
Sensibilitatea microbiologică
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia din punct de vedere geografic şi temporal pentru speciile selectate şi se recomandă cunoaşterea informaţiilor locale privitoare la rezistenţă, mai ales când se tratează infecţii severe. Grupuri localizate de infecţie, datorate organismelor rezistente la carbapeneme, au fost raportate în Uniunea Europeană. Informaţiile de mai jos prezintă doar o îndrumare aproximativă a probabilităţii ca microorganismele să fie sau nu sensibile la ertapenem.
| Specii frecvent sensibile: |
| Aerobe Gram-pozitiv:Stafilococi sensibili la meticilină (inclusiv Staphylococcus aureus)* Streptococcus agalactiae*Streptococcus pneumoniee*† Streptococcus pyogenes |
| Aerobe Gram-negativ: Citrobacter freundii Enterobacter aerogenes Enterobacter cloacae Escherichia coli* Haemophilus Influenzae* Haemophilus Parainfluenzae Klebsiella oxytocaKlebsiella Pneumoniae* Moraxella Catarrhalis* Morganella Morganii Proteus mirabilis* Proteus vulgaris Serratia marcescens |
| Anaerobe:Specii de Clostridium (exclusiv C. difficile)*Specii de Eubacterium* Specii de Fusobacterium* Specii de Peptostreptoccus* Porphyromonas asaccharolytica*Specii de Prevotello* |
| Specii pentru care rezistența dobândită poate reprezenta o problemă: |
| Aerobe Gram-pozitiv:Stafilococi rezistenți la meticilină +# |
| Anaerobe:Bacteroides fragilis și specii din Grupul B. fragilis* |
| Microorganisme cu rezistență naturală: |
| Aerobe Gram-pozitiv:Corynebacterium jeikeiumEnterococci inclusiv Enterococcus faecalisan și Enterococcus faecium |
| Aerobe Gram-negativ: Specii de Aeromonas Specii de Acinetobacter Burkholderia cepacia Pseudomonas aeruginosaStenotrophomonas Maltophilia |
| Anaerobe:Specii de Lactobacillus |
| Altele:Specii de Chlamydia Specii de Mycoplasma Specii de Rickettsia Specii de Legionella |
* Activitatea a fost demonstrată în mod satisfăcător în studiile clinice.
† Eficacitatea ertapenemului în tratamentul pneumoniei comunitare dobândite determinată de
Streptococcus pneumoniae rezistent la penicilină, nu a fost stabilită.
+ frecvența rezistenței dobândite > 50% în unele state membre.
#Stafilococi rezistenți la meticilină (inclusiv MRSA) sunt întotdeauna rezistenți la betalactamaze.
Informații obținute din studiile clinice
Eficacitatea în cadrul studiilor efectuate la copii și adolescenți
În cadrul studiilor randomizate, comparative, multicentrice, efectuate la pacienţii cu vârste între 3 luni şi 17 ani obiectivul principal a fost evaluarea siguranţei în administrare şi secundar evaluarea
eficacităţii ertapenemului la acest grup.
Procentul pacienţilor cu răspuns clinic favorabil evaluat în cadrul vizitelor după tratament din populaţia clinică modificată ITT, este prezentat mai jos:
| Afecțiune† | Vârstă | Ertapenem | Ceftriaxona | ||
| n/m | % | n/m | % | ||
| Pneumonie comunitară dobândită (PCD) | 3 la 23 de luni | 31/35 | 88,6 | 13/13 | 100.0 |
| 2 la 12 ani | 55/57 | 96,5 | 16/17 | 94,1 | |
| 13 la 17 ani | 3/3 | 100,0 | 3/3 | 100,0 | |
| Afecțiune | Vârstă | Ertapenem | Ticarcilină/clavulanat | ||
| n/m | % | n/m | % | ||
| Infecții intraabdominale (IIA) | 2 la 12 ani | 28/34 | 82,4 | 7/9 | 77,8 |
| 13 la 17 ani | 15/16 | 93,8 | 4/6 | 66,7 | |
| Infecții pelviene acute (IAP) | 13 la 17 ani | 25/25 | 100,0 | 8/8 | 100,0 |
† Sunt incluși 9 pacienți din grupul care a primit ertapenem (7 cu CAP și 2 IAI), 2 pacienți din grupul care a primit ceftriaxona (2 CAP), și 1 pacient cu IAI din grupul care a primit ticarcilină/clavulanat, cu
bacteriemie secundară la începutul studiului
Concentrația plasmatică
Valoarea medie a concentraţiei plasmatice a ertapenemului, după administrare unică prin perfuzie
intravenoasă de 30 minute a unei doze de 1 g la adulţi tineri sănătoşi (cu vârsta cuprinsă între 25 şi 45 ani) a fost de 155 micrograme/ml (Cmax) la 0,50 ore după administrare (la terminarea perfuzării), 9 micrograme/ml la 12 ore după administrarea dozei şi 1 microgram/ml la 24 ore după doză.
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a ertapenemului la adulţi creşte aproximativ proporţional cu doza, în intervalul 0,50 - 2 g.
Nu există acumulări de ertapenem la adulţi după administrare intravenoasă de doze multiple, între 0,50 şi 2 g zilnic.
Valoarea medie a concentraţiei plasmatice a ertapenemului, după administrare unică prin perfuzie
intravenoasă de 30 minute a unei doze de 15 mg/kg (până la doza maximă de 1 g) la pacienţi cu vârste între 3 şi 23 luni, a fost de 103,80 micrograme/ml (Cmax) la 0,5 ore după administrare (la terminarea perfuzării), 13,50 micrograme/ml la 6 ore după administrarea dozei şi 2,50 micrograme/ml la 12 ore
după doză.
Valoarea medie a concentraţiei plasmatice a ertapenemului, după administrare unică prin perfuzie
intravenoasă de 30 minute a unei doze de 15 mg/kg (până la doza maximă de 1 g) la pacienţi cu vârste între 2 şi 12 ani, a fost de 113,20 micrograme/ml (Cmax) la 0,5 ore după administrare (la terminarea perfuzării), 12,80 micrograme/ml la 6 ore după administrarea dozei şi 3,00 micrograme/ml la 12 ore
după doză.
Valoarea medie a concentraţiei plasmatice a ertapenemului, după administrare unică prin perfuzie
intravenoasă de 30 minute a unei doze de 20 mg/kg (până la doza maximă de 1 g) la pacienţi cu vârste între 13 şi 17 ani, a fost de 170,40 micrograme/ml (Cmax) la 0,5 ore după administrare (la terminarea perfuzării), 7,00 micrograme/ml la 12 ore după administrarea dozei şi 1,10 micrograme/ml la 24 ore
după doză.
Valoarea medie a concentraţiei plasmatice a ertapenemului, după administrare unică prin perfuzie
intravenoasă de 30 minute a unei doze de 1 g la 3 pacienţi cu vârste între 13 - 17 ani a fost de 155,90 micrograme/ml (Cmax) la 0,50 ore după administrare (la terminarea perfuzării) şi 6,20 micrograme/ml la 12 ore după administrarea dozei.
Distribuție
Ertapenemul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice. La adulţii tineri sănătoşi (cu vârsta cuprinsă între 25 şi 45 ani), legarea ertapanemului de proteine scade pe măsură ce concentraţia
plasmatică creşte, de la o legare de aproximativ 95 % la o concentraţie plasmatică < 50 micrograme/ml, până la o legare de aproximativ 92 % la o concentraţie plasmatică de aproximativ 155 micrograme/ml (concentraţia medie realizată la terminarea perfuzării, după o doză intravenoasă de 1 g).
Volumul de distribuţie (Vdss) al ertapenemului la adulţi este de aproximativ 8 l (0,11 l/kg), aproximativ 0,20 l/kg la copii cu vârste între 3 luni şi 12 ani şi de aproximativ 0,16 l/kg la copii cu vârste între 13 şi 17 ani.
Concentraţia de ertapenem realizată la adult, în lichidul flictenular, la fiecare loc de recoltare, în cea de-a treia zi de administrare a dozei intravenoase de 1 g/zi a indicat un raport dintre ASC în lichidul flictenular şi ASC plasmatică de 0,61.
Studiile in vitro indică faptul că ertapenemul are un efect redus asupra legării de proteinele plasmatice a unor medicamente cunoscute a se lega mult de aceste proteine (warfarină, etinil estradiol şi
noretindronă). Modificarea nivelului de legare a fost < 12 % la concentraţia plasmatică maximă a ertapenemului atinsă după o doză de 1 g. In vivo, probenecidul (500 mg la fiecare 6 ore) a scăzut fracţia de legare a ertapenemului în plasmă la terminarea perfuzării, la subiecţii care au primit o
singură doză intravenoasă de 1 g, de la aproximativ 91% până la 87%. Efectele acestei modificări sunt anticipate a fi tranzitorii. Este puţin probabil să apară interacţiuni semnificative din punct de vedere clinic datorate înlocuirii unui alt medicament de către ertapenem sau înlocuirii ertapenemului cu un alt medicament.
Studiile in vitro indică faptul că ertapenemul nu inhibă transportul digoxinei sau vinblastinei mediat de glicoproteina P, iar ertapenemul nu este un substrat pentru transportul mediat de glicoproteina P.
Metabolizare
La adulţii tineri sănătoşi (cu vârsta cuprinsă între 23 şi 49 ani), după administrarea intravenoasă a ertapenemului marcat radioactiv în doză de 1 g, radioactivitatea plasmatică este în principal
determinată de ertapenem (94%). Principalul metabolit al ertapenemului este derivatul cu inelul deschis format prin hidroliza mediată de dehidropeptidaza I a inelului betalactamic.
Studiile in vitro asupra microzomilor din ficatul uman indică faptul că ertapenemul nu inhibă metabolismul mediat de oricare dintre cele 6 principale izoenzime ale CYP: 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4.
Eliminare
După administrarea intravenoasă a unei doze de 1 g ertapenem marcat radioactiv, la adulţi tineri
sănătoşi (cu vârsta cuprinsă între 23 şi 49 ani) , aproximativ 80 % se regăseşte în urină, iar 10 % în materiile fecale. Din procentul de 80 % regăsit în urină, aproximativ 38 % este excretat ca ertapenem nemodificat şi aproximativ 37 % ca metabolit cu inel deschis.
La adulţii tineri sănătoşi (cu vârsta cuprinsă între 18 şi 49 ani) şi la pacienţii cu vârste între 13 şi 17
ani, cărora li s-a administrat o doză intravenoasă de 1 g, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este de 4 ore. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică la copiii cu vârste între 3 luni şi 12 ani este de aproximativ 2,5 ore. Concentraţia medie de ertapenem din urină depăşeşte 984 micrograme/ml în perioada de 0-2 ore după administrare şi 52 micrograme/ml în perioada de 12-24 ore după administrare.
Grupe speciale de pacienți
Sex
Concentraţiile plasmatice de ertapenem sunt comparabile la bărbaţi şi femei.
Vârstnici
Concentraţia plasmatică după administrarea intravenoasă a unor doze de ertapenem de 1 şi 2 g este uşor mai mare (aproximativ 39 % şi respectiv 22 %) la adulţi vârstnici sănătoşi (≥ 65 ani) faţă de
adulţii tineri (< 65). În lipsa unei insuficienţe renale severe, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
Copii și adolescenți
Concentraţia plasmatică de ertapenem este comparabilă la adulţi şi copii cu vârste cuprinse între 13 şi 17 ani, după administrarea intravenoasă a unei doze zilnice de 1 g.
După administrarea dozei de 20 mg/kg (până la doza maximă de 1 g), valorile parametrilor
farmacocinetici la pacienţii cu vârste cuprinse între 13 şi 17 ani au fost în general comparabile cu cele ale adulţilor tineri sănătoşi. Pentru a obţine o estimare a datelor farmacocinetice pentru cazul în care toţi pacienţii din acest grup ar fi primit o doză de 1 g, datele farmacocinetice au fost calculate prin ajustarea la doza de 1 g, presupunând o evoluţie lineară. Comparaţia rezultatelor indică faptul că o
doză zilnică de 1 g ertapenem realizează un profil farmacocinetic comparabil între pacienţii cu vârste cuprinse între 13 şi 17 ani şi adulţi. Raporturile (13-17 ani/adulţi) pentru ASC, concentraţia la
terminarea perfuzării şi concentraţia la jumătatea intervalului de administrare a dozei au fost de 0,99, 1,20, şi respectiv 0,84.
Concentraţia plasmatică la jumătatea intervalului de administrare a dozei după o singură doză
intravenoasă de ertapenem de 15 mg/kg la pacienţi cu vârste între 3 luni şi 12 ani este comparabilă cu concentraţia plasmatică la jumătatea intervalului de administrare a dozei după o doză intravenoasă
zilnică de 1 g la adulţi (vezi Concentraţia plasmatică). Clearance-ul plasmatic al ertapenemului (ml/min şi kg) la pacienţi cu vârste între 3 luni şi 12 ani este de aproximativ 2 ori mai mare comparativ cu cel la adulţi. După administrarea dozei de 15 mg/kg valoarea ASC şi concentraţia plasmatică la
jumătatea intervalului de administrare a dozei la pacienţii cu vârste între 3 luni şi 12 ani au fost
comparabile cu cele ale adulţilor tineri sănătoşi care au primit intravenos o doză de 1 g ertapenem.
Insuficiența hepatică
Nu a fost stabilită farmacocinetica ertapenemului la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Datorită metabolizării hepatice limitate a ertapenemului, nu este de aşteptat ca farmacocinetica acestuia să fie afectată de insuficienţa hepatică. De aceea, nu se recomandă ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Insuficiența renală
După o singură doză intravenoasă de 1 g de ertapenem administrată la adulţi, ASC pentru ertapenemul total (legat şi nelegat) şi pentru ertapenemul nelegat sunt similare la pacienţii cu insuficienţă renală
uşoară (Clcr 60 până la 90 ml/min şi 1,73 m2) comparativ cu subiecţii sănătoşi (cu vârste între 25 şi 82 ani). ASC pentru ertapenemul total şi ertapenemul nelegat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (Clcr 31 până la 59 ml/min/1,73 m2) sunt mai mari de aproximativ 1,5 şi respectiv 1,8 ori prin
comparaţie cu subiecţii sănătoşi. ASC pentru ertapenemul total şi ertapenemul nelegat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Clcr 5 până la 30 ml/min/1,73 m2) sunt mai mari de aproximativ 2,6 şi respectiv 3,4 ori comparativ cu subiecţii sănătoşi. ASC pentru ertapenemul total şi ertapenemul
nelegat la pacienţii care necesită hemodializă sunt mai mari de aproximativ 2,9 şi respectiv 6,0 ori între şedinţele de dializă, comparativ cu subiecţii sănătoşi. După administrarea unei singure doze intravenoase de 1 g imediat anterior şedinţei de hemodializă, aproximativ 30% din doză este
recuperată în lichidul dializat. Nu există date privitoare la copiii care suferă de insuficienţă renală.
Nu sunt disponibile date suficiente privitoare la siguranţa şi eficacitatea administrării ertapenemului la pacienţii cu insuficienţă renală avansată care necesită hemodializă, pentru a se putea recomanda o
doză. De aceea, ertapenemul nu trebuie administrat acestor pacienţi.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. La şobolanii care au primit doze mari de ertapenem s-a înregistrat, totuşi, scăderea numărului de neutrofile, care nu a fost considerat a fi o problemă de siguranţă semnificativă.
Nu s-au efectuat studii pe termen lung asupra animalelor pentru a evalua potenţialul carcinogen al ertapenemului.
Proprietăți farmaceutice - ERTAPENEM 1g
A nu se utiliza solvenţi sau lichide perfuzabile care conţin dextroză pentru reconstituirea sau administrarea ertapenemului.
În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
2 ani
După reconstituire: Soluțiile reconstituite trebuie utilizate imediat. După diluare: Stabilitatea chimică și fizică în utilizare pentru soluțile diluate (aproximativ 20 mg/ml ertapenem) a fost
demonstrată timp de 6 ore la 25 °C sau timp de 24 de ore la 2 până la 8 °C (în frigider). Soluțiile trebuie utilizate în decurs de 4 ore după ce au fost scoase din frigider. Nu congelați soluțiile de Ertapenem AptaPharma.
Din punct de vedere microbiologic, cu excepția cazului în care metoda de diluare exclude riscul de contaminare microbiană, produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpul și condițiile de păstrare în timpul utilizării și până la utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului.
A nu se pastra la temperaturi mai mari de 25°C.
Pentru condiţiile de păstrare după reconstituire/diluare a medicamentului, vezi pct. 6.3.
Flacoane din sticlă incoloră, tip I, cu capacitatea de 20 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic, care este acoperit cu capsă detașabilă din aluminiu/lăcuită.
Ambalare în cutii cu 1 flacon sau 10 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
și alte instrucțiuni de manipulare
Instrucţiuni pentru utilizare:
Doar pentru o singură utilizare.
Soluţiile reconstituite trebuie diluate în soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,90 %) imediat după preparare.
Pregătirea pentru administrarea intravenoasă:
Ertapenem AptaPharma trebuie reconstituit si apoi diluat inainte de administrare.
Adulți și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani) Reconstituire
Conţinutul unui flacon cu 1 g Ertapenem AptaPharma se reconstituie cu 10 ml apă pentru preparate
injectabile sau soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,90 %) pentru a obţine o soluţie reconstituită cu o concentraţie de aproximativ 100 mg/ml. A se agita puternic pentru dizolvare.
Diluare
Pentru o pungă cu 50 ml solvent: Pentru o doză de 1 g se transferă imediat conţinutul reconstituit al flaconului într-o pungă cu 50 ml soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,90 %); sau Pentru un flacon cu 50 ml solvent: Pentru o doză de 1 g, se extrag şi se îndepărtează 10 ml din
flaconul cu 50 ml soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,90 %). Se transferă apoi conţinutul reconstituit al flaconului cu 1 g Ertapenem AptaPharma în flaconul de 50 ml cu soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,90 %).
Perfuzare
A se perfuza pe o perioadă de 30 de minute. Copii (între 3 luni și 12 ani)
Reconstituire
Conţinutul unui flacon cu 1 g Ertapenem AptaPharma se reconstituie cu 10 ml apă pentru preparate
injectabile sau soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,90 %) pentru a obţine o soluţie reconstituită cu o concentraţie de aproximativ 100 mg/ml.
A se agita puternic pentru dizolvare.
Diluare
Pentru o pungă cu solvent: Se transferă un volum corespunzător unei doze de 15 mg/kg (a nu se depăşi 1 g pe zi) într-o pungă cu soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,90 %) pentru a obţine o concentraţie finală de 20 mg/ml sau mai puţin; sau
Pentru un flacon cu solvent: Se transferă un volum corespunzător unei doze de 15 mg/kg (a nu se depăşi 1 g pe zi) într-un flacon cu soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,90 %) pentru a obţine o concentraţie finală de 20 mg/ml sau mai puţin.
Perfuzare
A se perfuza pe o perioadă de 30 de minute.
S-a demonstrat compatibilitatea Ertapenem AptaPharma cu soluţiile intravenoase care conţin heparină sodică şi clorură de potasiu.
Soluțiile reconstituite trebuie inspectate vizual pentru a detecta particule și modificări de culoare înainte de administrare, ori de câte ori recipientul permite. Soluțiile de Ertapenem AptaPharma variază de la
incolor la galben pal. Variațiile de culoare în acest interval nu afectează potența.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.