AMOXICILINA TRIHIDRAT SANDOZ 125 mg/5 ml PULB. PT. SUSP. ORALA
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - AMOXICILINA 125mg/5ml
Amoxicilină Trihidrat Sandoz este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii la adulți și copii (vezi pct. 4.2, 4.4, și 5.1):
-
Sinuzită bacteriană acută
-
Otită medie acută
-
Amigdalite și faringite streptococice acute
-
Acutizarea bronșitei cronice
-
Pneumonie dobândită în comunitate
1
-
Cistită acută
-
Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
-
Pielonefrită acută
-
Febră tifoidă și paratifoidă
-
Abces dentar cu celulită difuzantă
-
Infecții la nivelul articulațiilor protezate
-
Eradicarea Helicobacter pylori
-
Boala Lyme
Amoxicilină Trihidrat Sandoz este indicat, de asemenea, în profilaxia endocarditei.
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Doze
Doza de Amoxicilină Trihidrat Sandoz care este selectată pentru tratamentul unei infecții individuale trebuie să ia în considerare următoarele:
-
Agenții patogeni preconizați și sensibilitatea lor posibilă la agenții antibacterieni (vezi pct. 4.4)
-
Severitatea și locul infecției
-
Vârsta, greutatea și funcția renală a pacientului; după cum este prezentat mai jos.
Durata tratamentului trebuie determinată în funcție de tipul infecției și de răspunsul pacientului și ar trebui, în general, să fie cât mai scurtă posibil. Unele infecții necesită perioade mai lungi de tratament (vezi pct. 4.4 referitor la tratamentul prelungit).
Adulți și copii ≥ 40 kg
| Indicație* | Doze* |
| Sinuzită bacteriană acută | 250 mg până la 500 mg la fiecare 8 ore sau 750 mg până la 1 g la fiecare 12 orePentru infecții severe 750 mg până la 1 g la fiecare 8 oreCistita acută poate fi tratată cu 3 g de două ori pe zi timp de o zi |
| Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii | |
| Pielonefrită acută | |
| Abces dentar cu celulită difuzantă | |
| Cistită acută | |
| Otită medie acută | 500 mg la fiecare 8 ore, 750 mg până la 1 g lafiecare 12 orePentru infecții severe 750 mg până la 1 g la fiecare 8 ore timp de 10 zile |
| Amigdalită și faringită streptococică acută | |
| Acutizarea bronșitei cronice | |
| Pneumonie dobândită în comunitate | 500 mg până la 1 g la fiecare 8 ore |
| Febră tifoidă și paratifoidă | 500 mg până la 2 g la fiecare 8 ore |
| Infecții la nivelul articulațiilor protezate | 500 mg până la 1 g la fiecare 8 ore |
| Profilaxia endocarditei | 2 g administrate pe cale orală, doză unică 30 până la 60 minute înaintea procedurii |
| Eradicarea Helicobacter pylori | 750 mg până la 1 g de două ori pe zi în asociere cu un inhibitor al pompei de protoni (de exemplu omeprazol, lansoprazol) și cu un alt antibiotic (de exemplu claritromicină, metronidazol) timp de7 zile |
| Boala Lyme (vezi pct. 4.4) | Stadiu incipient: 500 mg până la 1 g la fiecare 8 ore până la un maxim de 4 g/zi divizat în doze egale timp de 14 zile (10 până la 21 zile)Stadiu avansat (implicații sistemice): 500 mg până la 2 g la fiecare 8 ore până la un maxim de 6 g/zi divizat în doze egale timp de 10 până la 30 zile |
| * Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale de tratament pentru fiecare indicație | |
Copii < 40 kg
Copiii pot fi tratați cu amoxicilină capsule, comprimate dispersabile, suspensii sau pulberi. La copiii cu vârsta mai mică de 6 luni se recomandă amoxicilina sub formă de suspensie. La copiii cu greutatea de 40 kg sau mai mare trebuie prescrise dozele de la adulți.
Doze recomandate:
| Indicație+ | Doze+ |
| Sinuzită bacteriană acută | 20 până la 90 mg/kg/zi divizate în doze egale* |
| Otită medie acută | |
| Pneumonie dobândită în comunitate | |
| Cistită acută | |
| Pielonefrită acută | |
| Abces dentar cu celulită difuzantă | |
| Amigdalită și faringită streptococică acută | 40 până la 90 mg/kg/zi divizate în doze egale* |
| Febră tifoidă și paratifoidă | 100 mg/kg/zi în trei doze egale |
| Profilaxia endocarditei | 50 mg/kg administrat pe cale orală, doză unică cu 30 până la 60 minute înainte de procedură |
| Boala Lyme (vezi pct. 4.4) | Stadiu incipient: 25 până la 50 mg/kg/zi divizat în trei doze egale timp de 10 până la 21 zileStadiu avansat (implicații sistemice): 100 mg/kg/zi divizat în trei doze egale timp de 10 până la 30 zile |
| + Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale de tratament pentru fiecare indicație*Regimurile de tratament cu două doze pe zi trebuie luate în considerare doar atunci când doza este la limita superioară. | |
Vârstnici
Ajustarea dozei nu este considerată a fi necesară.
Insuficiență renală
| RFG (ml/min) | Adulți și copii ≥ 40 kg | #Copii < 40 kg |
| mai mare de 30 | nu este necesară ajustarea | nu este necesară ajustarea |
| 10 - 30 | maxim 500 mg de două ori pe zi | 15 mg/kg administrat de două ori pe zi (maxim 500 mg de două ori pe zi) |
| mai mic de 10 | maxim 500 mg/zi | 15 mg/kg administrat o dată pe zi (maxim 500 mg) |
| #În majoritatea cazurilor se preferă tratamentul parenteral. | ||
La pacienții care fac hemodializă
Amoxicilina poate fi eliminată din circulația sanguină prin hemodializă.
| Hemodializă | |
| Adulți și copii≥ 40 kg | 15 mg/kg/zi administrată o singură dată pe zi.Înaintea hemodializei trebuie administrată o doză suplimentară de 15 mg/kg. În vederea restabilirii concentrațiilor de medicament din sânge, după hemodializă trebuie administrată încă o doză de15 mg/kg. |
La pacienții care fac dializă peritoneală
Doza maximă de amoxicilină este 500 mg/zi.
Insuficiență hepatică
Doza trebuie stabilită cu precauție iar funcția hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate (vezi pct 4.4 și 4.8).
Mod de administrare
Amoxicilină Trihidrat Sandoz este pentru administrare orală.
Absorbția Amoxicilină Trihidrat Sandoz nu este influențată de alimente.
Tratamentul poate fi inițiat parenteral conform recomandărilor de dozare ale medicamentului cu
administrare parenterală și poate fi continuat cu un medicament cu administrare orală.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la substanța activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienții enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de reacții de hipersensibilitate severă imediată (de exemplu anafilaxie) la un alt antibiotic beta-lactamic (de exemplu cefalosporine, carbapenem, sau monobactam).
Reacții de hipersensibilitate
Înainte de începerea tratamentului cu amoxicilină, trebuie efectuată o anamneză atentă cu privire la reacțiile anterioare de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.3 și 4.8).
La pacienții tratați cu penicilină au fost raportate reacții de hipersensibilitate grave și ocazional letale (incluzând reacții anafilactoide și reacții cutanate severe). De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot progresa la sindrom Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariţia infarctului miocardic (vezi pct. 4.8). Apariţia acestor reacţii este mai probabilă la persoanele cu antecedente de hipersensibilitate la penicilină și persoanele cu atopie. Dacă apare o reacție alergică, tratamentul cu amoxicilină trebuie întrerupt și trebuie inițiat un tratament alternativ adecvat.
Sindromul de enterocolită indus de medicament (SEIM) a fost raportat în principal la copiii cărora li s- a administrat amoxicilină (vezi pct. 4.8). SEIM este o reacție alergică care are ca simptom principal vărsăturile repetitive (1-4 ore după administrarea medicamentului) în absența simptomelor alergice cutanate sau respiratorii. Alte simptome pot include dureri abdominale, diaree, hipotensiune arterială sau leucocitoză cu neutrofilie. Au existat cazuri grave, inclusiv progresia spre șoc.
Microorganisme rezistente
Amoxicilina este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecții doar dacă agentul
patogen a fost deja documentat și este cunoscut ca fiind sensibil sau dacă există o probabilitate mare ca agentul patogen să fie sensibil la tratamentul cu amoxicilină (vezi pct. 5.1). Acest lucru se aplică în special atunci când se ia în considerare tratamentul la pacienții cu infecții ale tractului urinar și infecții grave ale urechii, nasului și gâtului.
Convulsii
Convulsiile pot să apară la pacienții cu insuficiență renală sau la cei care primesc doze mari sau la pacienții cu factori predispozanți (de exemplu antecendente de crize convulsive, epilepsie tratată sau afecțiuni meningeale (vezi pct. 4.8).
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală, doza trebuie ajustată în funcție de gradul de insuficiență (vezi pct. 4.2).
Reacții cutanate
Apariția la începerea tratamentului a eritemului generalizat febril asociat cu pustule poate fi un simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (AEGP, vezi pct 4.8). Această reacție necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină și este contraindicată orice administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecțioasă deoarece apariția unei erupții cutanate morbiliforme a fost asociată cu această afecțiune ca urmare a utilizării amoxicilinei.
Reacția Jarisch-Herxheimer
Reacția Jarisch-Herxheimer a fost observată în urma tratamentului cu amoxicilină pentru boala Lyme (vezi pct. 4.8). Aceasta rezultă direct din activitatea bactericidă a amoxicilinei asupra bacteriilor care cauzează boala Lyme, spirochetele Borrelia burgdorferi. Pacienții trebuie să fie informați că acest lucru este o consecință obișnuită și auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice a bolii Lyme.
Suprainfecția cu microorganisme rezistente
Utilizarea prelungită poate duce, ocazional, la suprainfecția cu microorganisme rezistente.
Colitele asociate antibioticelor au fost raportate aproximativ la toate medicamentele antimicrobiene și pot varia în severitate de la forme uşoare la cele care pot pune în pericol viaţa (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienții care prezintă diaree în timpul sau după administrarea de antibiotice. Dacă apare colita asociată antibioticului, tratamentul cu amoxicilină trebuie întrerupt imediat, trebuie consultat un medic și trebuie inițiat un tratament
corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situație. Tratamentul prelungit
În timpul tratamentului prelungit se recomandă evaluarea periodică a funcționării organelor;
inclusiv evaluarea funcției renale, hepatice și hematopoietice. Au fost raportate valori crescute ale enzimelor hepatice și modificări ale numărului de celule din sânge (vezi pct. 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rar raportată la pacienții care fac tratament cu
amoxicilină. Trebuie efectuată o monitorizare adecvată atunci când sunt prescrise concomitent anticoagulante. Pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale pentru a menține
concentrația dorită de anticoagulante (vezi pct. 4.5 și 4.8). Cristalurie
La pacienții cu diureză scăzută, foarte rar a fost observată cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute), în special la tratamentul parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină se
recomandă un consum de lichide corespunzător pentru a reduce posibilitatea de apariție a cristaluriei.
La pacienții cu cateter la nivelul vezicii urinare, trebuie menținută o verificare periodică a permeabilității (vezi pct. 4.8 și 4.9).
Interferenţa cu testele de laborator
Concentrațiile crescute de amoxicilină în ser sau în urină pot afecta testele de laborator. Datorită
concentrațiilor mari de amoxicilină din urină, se pot obține frecvent rezultate fals-pozitive în cazul metodelor chimice.
Se recomandă ca atunci când se testează prezența glucozei în urină în timpul tratamentului cu amoxicilină, să se utilizeze metoda enzimatică cu glucozo-oxidază.
Prezența amoxicilinei poate altera rezultatele testelor pentru determinarea estriolului la femeile însărcinate.
Amoxicilină Trihidrat Sandoz conține aspartam, benzoat de sodiu, alcool benzilic, benzoat de benzil, etanol, sorbitol, dioxid de sulf, glucoză și sodiu.
Acest medicament conține 8,5 mg aspartam în 5 ml suspensie orală reconstituită. Aspartamul este o sursă de fenilalanină. Acest medicament trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu fenilcetonurie (PKU). Nu sunt disponibile date non-clinice și clinice pentru evaluarea utilizării aspartamului la
sugarii cu vârsta sub 12 săptămâni.
Acest medicament conține 7,1 mg benzoat de sodiu în 5 ml suspensie orală reconstituită, fiind ușor iritant pentru ochi, piele și mucoasă. Acest medicament conține până la 0,44 mg benzoat de benzil în 5 ml suspensie orală reconstituită. Benzoatul de sodiu și benzoatul de benzil pot crește riscul de apariție a icterului (îngălbenirea pielii și a ochilor) la nou-născuți (cu vârsta de până la 4 săptămâni).
Acest medicament conține până la 3,0 mg alcool benzilic în 5 ml suspensie orală reconstituită.
Alcoolul benzilic poate provoca reacții alergice. Alcoolul benzilic a fost asociat cu riscul unor efecte adverse severe, inclusiv probleme de respirație la copiii mici. Dozele mari trebuie utilizate cu prudență și numai dacă este necesar, în special la subiecții cu insuficiență hepatică sau renală din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică).
Acest medicament conține 0,14 mg sorbitol în 5 ml suspensie orală reconstituită.
Acest medicament conține 100 ng dioxid de sulf. Poate provoca rareori reacții de hipersensibilitate severă și bronhospasm.
Acest medicament conține 0,68 mg de glucoză. Pacienții cu malabsorbție de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
Acest medicament conține cantități mici de etanol, mai puțin de 100 mg în 5 ml suspensie orală reconstituită.
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) în 5 ml suspensie orală reconstituită, adică practic „nu conține sodiu”.
Probenecid
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de probenecid. Probenecid scade secreția tubulară renală a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă a probenecid poate duce la creșterea și prelungirea
concentrațiilor de amoxicilină din sânge.
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate crește probabilitatea de apariție a reacțiilor alergice cutanate.
Tetracicline
Tetraciclinele și alte medicamente bacteriostatice pot interfera cu efectele bactericide ale amoxicilinei. Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale și penicilinele au fost folosite pe scară largă în practică, fără rapoarte de interacțiune. Cu toate acestea, în literatura de specialitate există cazuri de creștere a raportului internațional standardizat la pacienții menținuți pe acenocumarol sau warfarină și cărora li s-a prescris tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau raportul internațional standardizat trebuie monitorizate atent la începerea sau
întreruperea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 și 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreția metotrexatului determinând o creștere potențială a toxicității.
Sarcina
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Datele limitate cu privire la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu au indicat un risc crescut de malformații congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii atunci când beneficiile potențiale depășesc riscurile potențiale asociate cu tratamentul.
Alăptarea
Amoxicilina se excretă în cantități mici în laptele matern, cu un risc posibil de sensibilizare. În
consecință, copiii alăptați la sân pot prezenta diaree și infecții fungice la nivelul membranelor mucoase, prin urmare trebuie luată în considerare întreruperea alăptării. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul alăptării numai după evaluarea raportului beneficiu/risc de către medicul curant.
Fertilitatea
Nu există date privind efectele fertilității la om. Studiile asupra funcției de reproducere la animale nu au indicat efecte asupra fertilității.
Nu au fost efectuate studii asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Totuși, pot apărea efecte nedorite (de exemplu reacții alergice, amețeli, convulsii), care pot influența capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).
Cele mai frecvent raportate reacții adverse (RA) sunt diareea, greața și erupțiile cutanate.
Reacțiile adverse provenite din studiile clinice și din supravegherea de după punerea pe piață a amoxicilinei, sunt prezentate mai jos în funcție de clasificarea MedDRA pe sisteme, clase și organe.
Următoarea terminologie a fost folosită pentru a clasifica frecvența de apariție a reacțiilor adverse. Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 și < 1/10)
Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100) Rare (≥1/10000 și < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
| Infecții și infestări | |
| Foarte rare | Candidoze cutaneo-mucoase |
| Tulburări hematologice și limfatice | |
| Foarte rare | Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenieseveră sau agranulocitoză), trombocitopenie reversibilă și anemie hemolitică.Prelungirea timpului de sângerare și a timpului de protrombină (vezi pct. 4.4). |
| Tulburări cardiace | |
| Cu frecvență necunoscută | Sindrom Kounis |
| Tulburări ale sistemului imunitar | |
| Foarte rare | Reacții alergice severe, inclusiv edem angioneurotic, anafilaxie, boala serului,vasculită alergică (vezi pct. 4.4). |
| Cu frecvență necunoscută | Reacția Jarisch-Herxheimer (vezi pct. 4.4). |
| Tulburări ale sistemului nervos | |
| Foarte rare | Hiperkinezie, amețeli și convulsii (vezi pct. 4.4). |
| Tulburări gastrointestinale | |
| Date din studiile clinice | |
| *Frecvente | Diaree și greață |
| *Mai puțin frecvente | Vărsături |
| Date după punerea pe piață | |
| Foarte rare | Colite asociate antibioticelor (inclusiv colită pseudomembranoasă și colită hemoragică vezi pct. 4.4).Limbă neagră cu aspect părosModificări superficiale de culoare superficiale ale dinților# |
| Cu frecvență necunoscută | Sindrom de enterocolită indus de medicament |
| Tulburări hepatobiliare | |
| Foarte rare | Hepatită și icter colestatic. Creștere moderată aenzimelor hepatice ASAT şi/ sau ALAT |
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat | |
| Date din studiile clinice | |
| *Frecvente | Erupții cutanate |
| *Mai puțin frecvente | Urticarie și prurit |
| Date după punerea pe piață | |
| Foarte rare | Reacții cutanate precum eritem polimorf, sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, dermatită buloasă și exfoliativă, pustuloză exantematoasă generalizată acută (PEGA) (vezi pct. 4.4) șireacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS). |
| Cu frecvență necunoscută | Boala cu IgA liniară |
| Tulburări renale şi ale căilor urinare | |
| Foarte rare | Nefrită interstițială |
| Cu frecvență necunoscută | Cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute) (vezi pct. 4.4 și 4.9 Supradozaj) |
| * Incidența acestor RA a fost derivată din studiile clinice care au implicat un total de aproximativ 6000 de adulți, copii și adolescenți cărora li s-a administrat amoxicilină.# Modificări de culoare superficiale ale dinților au fost observate la copii. O bună igienă orală poate ajuta la prevenirea modificării culorii dinților, deoarece petele pot fi îndepărtate prinperiere. | |
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Simptomele și semnele supradozajului:
Simptome gastrointestinale (precum greață, vărsături și diaree) și dezechilibrul hidro-electrolitic pot fi evidente. A fost observată cristalurie cauzată de amoxicilină, care în unele cazuri duce la insuficiență renală (vezi pct. 4.4). Pot apărea convulsii la pacienții cu funcția renală afectată sau la cei care primesc doze mari de amoxicilină (vezi pct. 4.4 și 4.8).
Tratamentul intoxicației
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, cu atenție la echilibrul hidro-electrolitic. Amoxicilina poate fi eliminată din circulația sanguină prin hemodializă.
Proprietăți farmacologice - AMOXICILINA 125mg/5ml
Grupă farmacoterapeutică: peniciline cu spectru extins. Codul ATC: J01CA04. Mecanism de acțiune
Amoxicilina este o penicilină semisintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime (adesea menționate ca proteine de legare a penicilinei, PLP) din calea de biosinteză a peptidoglicanilor bacterieni, care sunt o componentă structurală integrantă a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea peretelui celular, care este de obicei urmată de liză celulară și moarte.
Amoxicilina este sensibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente și prin urmare spectrul de activitate al amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care produc aceste enzime.
Relaţia farmacocinetică/ farmacodinamie
Timpul peste concentrația minimă inhibitorie (T > CMI) este considerat a fi factorul determinant major al eficacității amoxicilinei.
Mecanisme de rezistență
Principalele mecanisme de rezistență la amoxicilină sunt:
-
Inactivarea prin beta-lactamaze bacteriene.
-
Alterarea PLP, ceea ce reduce afinitatea agentului antibacterian față de țintă.
Impermeabilitatea bacteriilor sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau pot contribui la rezistența bacteriană, în special la bacteriile Gram-negative.
Concentrații critice
Concentrațiile minime inhibitorii critice pentru amoxicilină sunt cele prevăzute de Comitetul European privind Testarea Sensibilității Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.
| Microorganism | CMI critică (mg/L) | |
| Sensibil ≤ | Rezistent > | |
| Enterobacteriacee | 81 | 8 |
| Staphylococcus spp. | Notă2 | Notă 2 |
| Enterococcus spp.3 | 4 | 8 |
| Streptococcus grupele A, B, C și G | Notă 4 | Notă 4 |
| Streptococcus pneumoniae | Notă 5 | Notă 5 |
| Streptococi din grupul viridans | 0,5 | 2 |
| Haemophilus influenzae | 26 | 26 |
| Moraxella catarrhalis | Notă 7 | Notă 7 |
| Neisseria meningitidis | 0,125 | 1 |
| Anaerobi Gram-pozitiv cu excepțiaClostridium difficile8 | 4 | 8 |
| Anaerobi Gram-negativ 8 | 0,5 | 2 |
| Helicobacter pylori | 0,1259 | 0,1259 |
| Pasteurella multocida | 1 | 1 |
| Valori critice care nu au legătură cu specia 10 | 2 | 8 |
| 1Enterobacteriaceele de tip sălbatic sunt clasificate ca fiind sensibile la aminopeniciline. Unele tări preferă să clasifice izolatele de tip sălbatic ale E. coli și P. mirabilis ca fiind intermediare. În aceste cazuri, se utilizează CMI critică S ≤ 0,5 mg/L2Majoritatea stafilococilor sunt producători de penicilinază, care sunt rezistenți la amoxicilină. Izolatele rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepții, rezistente la toți agenții beta- lactamici.3Sensibilitatea la amoxicilină poate fi dedusă din sensibilitatea la ampicilină4Sensibilitatea la penicilină a streptococilor din grupele A, B, C și G este dedusă din sensibilitatea la benzilpenicilină.5Valorile critice se referă doar la izolatele non-meningită. Pentru izolatele clasificate ca intermediare la ampicilină trebuie evitat tratamentul cu amoxicilină. Sensibilitatea dedusă din CMI pentru ampicilină. 6Valorile critice se bazează pe administrarea intravenoasă. Izolatele pozitive la beta-lactamazătrebuie raportate ca rezistente.7Microorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca rezistente8Sensibilitatea la amoxicilină poate fi dedusă din sensibilitatea la benzilpenicilină.9Valorile critice se bazează pe valorile limită epidemiologice (ECOFF), care disting izolatele de tip sălbatic de izolatele cu sensibilitate redusă.10 Concentrațiile critice care nu sunt legate de specii se bazează pe doze de cel puțin 0,5 g x 3 sau 4 doze pe zi (1,5 până la 2 g/zi). | ||
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp pentru speciile selectate, iar informaţiile locale despre rezistenţă sunt utile mai ales atunci când se tratează infecţii severe.
După cum este necesar, trebuie cerut sfatul experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este în măsură să facă îndoielnică utilitatea medicamentului cel puţin în anumite tipuri de infecţii.
| Sensibilitatea in vitro a microorganismelor la amoxicilină |
| Specii frecvent sensibile |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitive:Enterococcus faecalisStreptococ Beta-hemolitic (Grupele A, B, C și G)Listeria monocytogenes |
| Specii pentru care rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă |
| Microorganisme aerobe Gram-negative:Escherichia coli Haemophilus influenzae Helicobater pylori Proteus mirabilisSalmonella typhi |
| Salmonella paratyphiPasteurella multocida |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitive: Coagulase negative styphylococcus Staphylococcus aureus £Streptococcus pneumoniaeStreptococi din grupul viridans |
| Microorganisme anaerobe Gram-pozitive:Clostridium spp. |
| Microorganisme anaerobe Gram-negative:Fusobacterium spp. |
| Altele:Borrelia burgdorferi |
| Microorganisme cu rezistență inerentㆠ|
| Microorganisme aerobe Gram-pozitive:Enterococcus faecium† |
| Microorganisme aerobe Gram-negative:Acinetobacter spp Enterobacter spp Klebsiella sppPseudomonas spp |
| Microorganisme anaerobe Gram-negative:Bacteroides spp. (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente) |
| Altele: Chlamydia spp Mycoplasma sppLegionella spp. |
| † Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită£ Aproape toate S.aureus sunt rezistente la amoxicilină datorită producției de penicilinază. În plus, Toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină. |
Absorbție
Amoxicilina disociază complet în soluție apoasă la pH fiziologic. Acesta este rapid și bine absorbit prin calea orală de administrare. Ca urmare a administrării orale, amoxicilina este biodisponibilă aproximativ 70%. Timpul până la atingerea concentrației plasmatice maxime (Tmax) este de aproximativ o oră.
Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu în care o doză de amoxicilină de 250 mg a fost administrată de trei ori pe zi în condiții de repaus alimentar la voluntari sănătoși.
| Cmax | Tmax * | ASC (0-24h) | T ½ |
| (µg/ml) | (h) | ((µg.h/ml) | (h) |
| 3,3 ± 1,12 | 1,5 (1,0-2,0) | 26,7 ± 4,56 | 1,36 ± 0,56 |
| *Medie (interval) | |||
În intervalul 250 până la 3000 mg biodisponibilitatea este direct proporțională cu doza (măsurată ca Cmax și ASC). Absorbția nu este influențată de consumul simultan de alimente.
Hemodializa poate fi utilizată pentru eliminarea amoxicilinei. Distribuție
Aproximativ 18% din amoxicilina totală plasmatică este legată de proteine și volumul aparent de distribuție este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.
După administrarea intravenoasă amoxicilina s-a regăsit în vezica biliară, țesutul abdominal, piele, grăsime, țesuturile musculare, lichidul sinovial și peritoneal, bilă și puroi. Amoxicilina nu se distribuie în mod adecvat în lichidul cefalorahidian.
Din studiile efectuate la animale nu există dovezi ale retenției tisulare semnificative a derivaților medicamentului. Amoxicilina, la fel ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în laptele matern (vezi pct. 4.6).
S-a demonstrat că amoxicilina trece bariera placentară (vezi pct. 4.6). Metabolizare
Amoxicilina este parțial excretată în urină sub formă de acid peniciloic în cantități echivalente cu până la 10 - 25% din doza inițială.
Eliminare
Principala cale de eliminare a amoxicilinei este calea renală.
Amoxicilina are un timp de înjumătățire mediu de aproximativ o oră și clearance-ul total mediu de aproximativ 25 l/oră la subiecții sănătoși. Aproximativ 60 până la 70% din amoxicilină este excretată nemodificată în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unei doze unice de amoxicilină de 250 mg sau 500 mg. Diferite studii au constatat că excreția urinară este de 50-85% pentru amoxicilină pe o perioadă de 24 ore.
Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreția amoxicilinei (vezi pct. 4.5). Vârsta
Timpul de înjumătățire plasmatică al amoxicilinei este similar pentru copiii cu vârsta între 3 luni până la 2 ani și peste și pentru adulți Pentru copiii foarte tineri (inclusiv nou-născuți prematuri) în prima săptămână de viață intervalul de administrare nu trebuie să depășească de două ori doza
zilnică de administrare datorită imaturității căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici prezintă o probabilitate mai mare de a avea o funcţie renală scăzută, alegerea dozei trebuie făcută cu prudenţă şi se recomandă monitorizarea funcţiei renale.
Sex
După administrarea pe cale orală a amoxicilinei la subiecți sănătoși bărbați și femei, sexul nu a avut un impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.
Insuficiența renală
Clearance-ul total seric al amoxicilinei scade proporțional cu scăderea funcției renale (vezi pct 4.2 și 4.4).
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică dozarea trebuie făcută cu precauție și funcția hepatică trebuie monitorizată regulat.
Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea și toxicitatea asupra funcţiei de reproducere și dezvoltării.
Nu au fost efectuate studii privind carcinogenitatea cu amoxicilină.
