FRAX în Diabetul Zaharat de Tip 2: Subestimarea Riscului de Fractură
Pacienții cu diabet zaharat de tip 2 au, paradoxal, o densitate minerală osoasă (DMO) normală sau chiar mai mare decât persoanele fără diabet, dar suferă mai frecvent fracturi, inclusiv de șold. FRAX nu include diabetul de tip 2 ca factor de risc distinct și, de aceea, subestimează sistematic riscul la acești pacienți.
Calculator FRAX — Risc de Fractură Osteoporotică (WHO)
Evaluarea riscului de fractură osteoporotică majoră și de șold la 10 ani — instrument WHO
Acest factor de risc are un efect dependent de nivelul de expunere adică, cu cat expunerea este mai mare, cu atât riscul este mai mare. Acest aspect nu se ia însă în considerare in modul de calcul, ci se presupune un nivel mediu de expunere. O expunere crescută sau scăzută trebuie apreciată in context clinic.
AR este un factor de risc pentru fractură. Osteoartrita este însă un factor protectiv. Din acest motiv, nu trebuie să ne bazăm pe termenul de „artrită” așa cum este el raportat de pacient, decât după ce avem o confirmare clinică și biologică a diagnosticului.
Acest factor de risc are un efect dependent de nivelul de expunere adică, cu cat expunerea este mai mare, cu atât riscul este mai mare. Acest aspect nu se ia însă în considerare in modul de calcul, ci se presupune un nivel mediu de expunere. O expunere crescută sau scăzută trebuie apreciată in context clinic.
Notă: în studiul FRAX a fost utilizată definiția unei unități din Regatul Unit (1 unitate = 8 g).
Densitatea minerală osoasă (DMO)
Probabilitate de fractură la 10 ani
De Ce Sunt Diabeticii Expuși la Fracturi
- Calitate osoasă redusă: acumularea produșilor finali de glicare avansată (AGE) în colagen, porozitate corticală crescută, turnover osos scăzut.
- Risc crescut de cădere: neuropatie periferică, retinopatie, hipotensiune ortostatică, hipoglicemii.
- Complicații și comorbidități: boală cronică de rinichi, durată lungă a diabetului, insulinoterapie.
- Medicamente: tiazolidindionele (pioglitazona) sunt asociate cu risc crescut de fractură, în special la femei.
Cât de Mult Subestimează FRAX
Analizele registrului densitometric din Manitoba (Canada) au arătat că, la pacienții cu diabet, incidența observată a fracturilor este mai mare decât cea prezisă de FRAX, chiar și după introducerea DMO. Studiile de cohortă la vârstnici au găsit același fenomen: la același T-score sau la același scor FRAX, pacienții cu diabet de tip 2 au risc mai mare de fractură decât cei fără diabet.
Ajustări Propuse pentru Diabetul de Tip 2
Diabetul de tip 2 nu este integrat în modelul standard, dar în literatură și în recomandările europene sunt descrise ajustări pragmatice:
| Ajustare | Mod de aplicare |
|---|---|
| Bifarea câmpului „artrită reumatoidă” | Utilizată ca factor de risc surogat pentru diabet |
| Reducerea T-score-ului de la colul femural | Se introduce un T-score cu 0,5 mai mic decât cel măsurat |
| Trabecular Bone Score (TBS) | Dacă este disponibil, FRAX se ajustează în funcție de TBS |
Aceste metode nu sunt echivalente și nu trebuie combinate. Sunt instrumente aproximative pentru decizia clinică, nu un calcul validat pentru fiecare pacient.
Când Evaluăm Activ Riscul de Fractură la Diabetici
- Durată lungă a diabetului (de regulă peste 10 ani)
- Tratament cu insulină sau pioglitazonă
- Complicații microvasculare, boală cronică de rinichi
- Hipoglicemii repetate sau căderi
- Fractură de fragilitate în antecedente
Recomandări Practice
- La diabeticii cu factori de risc, calculați FRAX și interpretați rezultatul ca estimare minimă a riscului.
- Aplicați una dintre ajustările de mai sus, mai ales dacă rezultatul este puțin sub pragul de intervenție.
- Acordați atenție prevenției căderilor și hipoglicemiilor (antidiabetice cu risc hipoglicemic redus).
- Tratamentul osteoporozei la diabetici folosește aceleași medicamente ca la ceilalți pacienți; la bifosfonați se ține cont de funcția renală.
Întrebări Frecvente
Subestimarea FRAX se aplică și diabetului de tip 1? Diabetul de tip 1 figurează în FRAX printre cauzele de osteoporoză secundară, fiind asociat cu DMO scăzută. În diabetul de tip 2, acest câmp nu surprinde suficient riscul, de aceea se folosesc ajustările descrise.
Este mai sigur să ne bazăm doar pe T-score la diabetici? Nu. În diabetul de tip 2 fracturile apar la valori ale DMO mai mari decât la nediabetici, astfel încât T-score-ul izolat subestimează riscul chiar mai mult decât FRAX.
Surse
- Kanis JA, Cooper C, Rizzoli R, Reginster JY. European guidance for the diagnosis and management of osteoporosis in postmenopausal women. Osteoporos Int. 2019;30(1):3–44.
- Giangregorio LM, et al. FRAX underestimates fracture risk in patients with diabetes. J Bone Miner Res. 2012;27(2):301–308.
- Schwartz AV, et al. Association of BMD and FRAX score with risk of fracture in older adults with type 2 diabetes. JAMA. 2011;305(21):2184–2192.
