ASOLFENA 10 mg COMPR. FILM.

Tratamentul simptomatic al incontinenţei urinare şi/sau frecvenţei crescute şi urgenţei micţiunilor, aşa cum pot apărea la pacienţii cu sindromul vezicii urinare hiperactive.

Doze

Adulţi, inclusiv vârstnici

Doza recomandată este de 5 mg succinat de solifenacin o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 10 mg succinat de solifenacin o dată pe zi.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea utilizării Asolfena la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite. Din acest motiv, Asolfena nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance creatinină >30 ml/min). Pacienţii cu insuficienţă renală severă trebuie trataţi cu prudenţă (clearance creatinină ≤30 ml/min) şi nu li se va administra o doză mai mare de 5 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară nu este necesară ajustarea dozei. Pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh 7-9) vor fi trataţi cu precauţie şi nu li se va administra o doză mai mare de 5 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2).

Inhibitori potenţi ai citocromului P450 3A4

Doza maximă de Asolfena trebuie limitată la 5 mg pe zi în cazul administrării concomitente cu ketoconazol sau alţi inhibitori potenţi ai izoenzimei CYP3A4 în doze terapeutice, de exemplu ritonavir, nelfinavir, itraconazol (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare

Asolfena trebuie administrat oral, iar comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichide. Poate fi administrat cu sau fără alimente.

• Administrarea solifenacin este contraindicat la pacienţii cu retenţie urinară, tulburări gastro- intestinale severe (incluzând megacolonul toxic), miastenia gravis sau glaucom cu unghi îngust şi pacienţi cu risc pentru afecţiunile de mai sus.

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

• Pacienţi cărora li se efectuează şedinţe de hemodializă (vezi pct. 5.2).

• Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2).

• Pacienţi cu insuficienţă renală severă sau cu insuficienţă hepatică moderată, care urmează tratament cu un inhibitor potent al izoenzimei CYP3A4, de exemplu ketoconazol (vezi pct.4.5).

Înainte de iniţierea tratamentului cu Asolfena, trebuie evaluate alte cauze ale micţiunilor frecvente (insuficienţă cardiacă sau boală renală). În caz de infecţie urinară, se va iniţia un tratament antibacterian adecvat.

Asolfena se administrează cu precauţie la pacienţii cu:

• obstrucţie subvezicală semnificativă clinic cu risc de retenţie urinară.

• tulburări obstructive gastro-intestinale.

• risc de motilitate gastro-intestinală scăzută.

• insuficienţă renală severă (clearance al creatininei ≤30 ml/min; vezi pct. 4.2 şi 5.2) iar dozele nu vor depăşi 5 mg la aceşti pacienţi.

• insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh de la 7 la 9; vezi pct. 4.2 şi 5.2) iar dozele nu vor depăşi 5 mg la aceşti pacienţi.

• administrare concomitentă a unui inhibitor potent al izoenzimei CYP3A4, de exemplu ketoconazol (vezi pct. 4.2 şi 4.5).

• hernie hiatală/reflux gastroesofagian şi/sau tratament concomitent cu medicamente care pot determina exacerbarea esofagitei (cum sunt bifosfonaţi)

• neuropatie vegetativă autonomă.

  Prelungirea intervalului QT şi apariţia torsadei vârfurilor au fost observate la pacienţii cu factori de risc, cum sunt sindromul QT prelungit preexistent şi hipopotasemie.

  Siguranţa şi eficacitatea nu au fost încă stabilite la pacienţii cu hiperactivitate a detrusorului de etiologie neurogenă.

  La unii pacienţi în tratament cu succinat de solifenacin a fost raportat angioedem cu obstrucţia căilor respiratorii. În cazul apariţiei angioedemului, tratamentul cu succinat de solifenacin trebuie întrerupt şi trebuie iniţiat un tratament adecvat şi/sau trebuie luate măsurile terapeutice necesare.

  La unii pacienţi în tratament cu succinat de solifenacin a fost raportată o reacţie anafilactică. La pacienţii la care apar reacţii anafilactice, tratamentul cu succinat de solifenacin trebuie întrerupt şi trebuie iniţiat un tratament adecvat şi/sau trebuie luate măsurile terapeutice necesare.

  Efectul maxim al Asolfena poate fi determinat după cel puţin 4 săptamâni de tratament.

  Lactoză

  Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacţiuni farmacologice

Tratamentul concomitent cu alte medicamente cu proprietăţi anticolinergice poate accentua efectele terapeutice şi reacţiile adverse. Se va aloca un interval de aproximativ o săptămână după întreruperea tratamentului cu Asolfena, înainte de începerea altui tratament anticolinergic. Efectul terapeutic al solifenacinului poate fi redus prin administrarea concomitentă a agoniştilor receptorilor colinergici.

Solifenacinul poate reduce efectul medicamentelor care stimulează motilitatea tractului gastro-intestinal, cum sunt metoclopramida şi cisaprida.

Interacţiuni farmacocinetice

Studiile in vitro au demonstrat că, la concentraţii terapeutice, solifenacinul nu inhibă izoenzimele microzomale hepatice CYP1A1/2, 2C9, 2C19, 2D6 sau 3A4. Ca urmare, nu este probabil ca solifenacinul să influenţeze clearance-ul medicamentelor metabolizate de aceste enzime CYP.

Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii solifenacinului

Solifenacinul este metabolizat de izoenzima CYP3A4. Administrarea concomitentă de ketoconazol (200 mg pe zi), un inhibitor potent al izoenzimei CYP3A4, a dus la dublarea valorii ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a solifenacinului, în timp ce administrarea de ketoconazol la doza de 400 mg pe zi, a dus la triplarea valorii ASC a solifenacinului. Astfel, doza maximă de Asolfena trebuie redusă la 5 mg, în cazul administrării simultane cu ketoconazol sau a altor inhibitori potenţi ai izoenzimei CYP3A4 (de exemplu ritonavir, nelfinavir, itraconazol) în doze terapeutice (vezi pct. 4.2).

Tratamentul simultan cu solifenacin şi un inhibitor potent al izoenzimei CYP3A4 este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică moderată.

Efectele inducţiei enzimatice asupra farmacocineticii solifenacinului şi a metaboliţilor săi nu au fost studiate, ca şi efectele asupra afinităţii crescute pentru substratele CYP3A4 în urma expunerii la solifenacin. Deoarece solifenacinul este metabolizat de CYP3A4, există posibilitatea interacţiunilor cu substratele cu afinitate mai mare faţă de CYP3A4 (de exemplu, verapamil, diltiazem) şi inductori ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, fenitoină, carbamazepină).

Efectul solifenacinului asupra farmacocineticii altor medicamente

Contraceptivele orale

Administrarea Asolfena nu a demonstrat interacţiuni între solifenacin şi contraceptivele orale combinate (etinil estradiol/levonorgestrel).

Warfarina

Administrarea Asolfena nu a influenţat farmacocinetica R-warfarinei sau S-warfarinei şi efectul acestora asupra timpului de protrombină.

Digoxina

Administrarea Asolfena nu are efect asupra farmacocineticii digoxinei.

Sarcină

Nu există date disponibile cu privire la femeile care au devenit gravide în timpul tratamentului cu solifenacin. Studiile la animale nu indică efecte nocive directe asupra fertilităţii, dezvoltării embrionare şi fetale sau asupra naşterii (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Ca urmare, se recomandă precauţie în cazul administrării la gravide.

Alăptare

La om, nu există date despre eliminarea solifenacinului în laptele matern. La şoareci, solifenacin şi/sau metaboliţii săi au fost eliminaţi în lapte, determinând o incapacitate a puilor de a supravieţui dependentă de doză (vezi pct. 5.3). Ca urmare, utilizarea Asolfena trebuie evitată în timpul alăptării.

Fertilitatea

Nu există date privitoare la fertilitate.

Similar altor anticolinergice, solifenacinul poate să determine vedere înceţoşată şi, mai puţin frecvent, somnolenţă şi fatigabilitate (vezi pct. 4.8. Reacţii adverse), influenţând negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Rezumat al profilului de siguranţă

Ca urmare a efectului farmacologic al solifenacinului, Asolfena poate produce reacţii adverse anticolinergice de intensitate (în general) uşoară până la moderată. Frecvenţa reacţiilor adverse anticolinergice este dependentă de doză.

Cea mai frecventă reacţie adversă raportată la solifenacin este xerostomia. Aceasta a apărut la 11% dintre pacienţii trataţi cu 5 mg o dată pe zi şi la 22% dintre pacienţii trataţi cu 10 mg o dată pe zi, comparativ cu 4% în cazul pacienţilor la care s-a administrat placebo. Severitatea xerostomiei fost în general uşoară şi nu a dus decât ocazional la întreruperea tratamentului. În general, complianţa la tratament a fost foarte mare (aproximativ 99%) şi aproximativ 90% dintre pacienţii trataţi cu solifenacin au încheiat perioada de 12 săptămâni de tratament a studiului.

Lista reacţiilor adverse, în format tabelar

Frecvenţele de apariţie sunt definite ca:

• Foarte frecvente (≥1/10)

  - Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

• Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

  - Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

• Foarte rare (<1/10000)

• Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi determinată din datele disponibile).

  În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

  Clasificarea medDRA pe aparate, sisteme şiorgane	Foarte frecvente	Frecvente	Mai puţin frecvente	Rare	Foarte rare	Cu frecvenţă necunoscută
  Infecţii şi infestări			Infecţii ale tractuluiurinar, cistite
  Tulburări ale sistemuluiimunitar						reacţie anafilactică*
  Tulburări metabolice şide nutriţie						Scădere a apetitului alimentar*,hiperpotasemie*
  Tulburări psihice					Halucinaţii*,stare confuzională*	Delir*
  Tulburări ale sistemuluinervos			Somnolenţă, disgeuzie	Ameţeli*, cefalee*		Ameţeli*, cefalee*
  Tulburări oculare		Vedere înceţoşată	Xeroftalmie			Glaucom*
  Tulburări cardiace						Torsada vârfurilor *, Prelungirea intervalului QTdeterminată pe ECG
  Tulburări respiratorii, toracice şimediastinale			Uscăciune a mucoasei nazale			Disfonie*
  Tulburări gastro- intestinale	Xerostom ie	Constipaţi e, greaţă, dispepsie, durere abdomina lă	Boală de reflux gastroesofa gian, uscăciune a gâtului	Obstrucţi e a colonului,împăstare a materiilor fecale,		Ileus*, disconfort abdominal*

  				vărsături*
  Tulburărihepatobiliar e						tulburări hepatice*,teste anormale ale funcţiei hepatice*
  Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat			Xerodermie	Prurit*, erupţie cutanatătranzitori e*	Eritem polimorf*, urticarie*, angioedem*	Dermatită exfoliativă*
  Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutuluiconjunctiv						Slăbiciune musculară*
  Tulburări renale şi ale căilorurinare			Dificultăţi micţionale	Retenţie urinară		Insuficienţă renală*
  Tulburări generale şi la nivelul locului deadministrare			Fatigabilitat e, edeme periferice

  *observate în perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului.

  Raportarea reacţiilor adverse suspectate

  Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

  Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

  București 011478- RO

  Tel: + 4 0757 117 259

  Fax: +4 0213 163 497

  e-mail: adr@anm.ro.

Simptome

Supradozajul cu solifenacin succinat poate determina, posibil, efecte anticolinergice severe. Cea mai mare doză de succinat de solifenacin utilizată accidental la un pacient a fost de 280 mg într-o perioadă de 5 ore, ceea ce a determinat tulburări ale statusului mintal, care nu au necesitat spitalizare.

Tratament

În cazul supradozajului cu succinat de solifenacin, pacientul trebuie tratat cu cărbune activat. Lavajul gastric poate fi util în perioada primei ore după supradozaj, dar inducerea vărsăturilor nu trebuie efectuată.

Ca şi în cazul altor anticolinergice, simptomele pot fi tratate astfel:

• Efectele anticolinergice severe la nivelul sistemului nervos central, cum sunt halucinaţii sau excitaţie intensă, pot fi tratate cu fizostigmină sau carbacol.

• Convulsiile şi excitaţiile intense: tratament cu benzodiazepine.

• Insuficienţa respiratorie: instituirea respiraţiei artificiale.

• Tahicardia: tratament cu beta-blocante.

• Retenţia urinară: cateterizare urinară.

• Midriaza: tratament cu pilocarpină picaturi oculare şi/sau amplasarea pacientului în cameră obscură.

Ca şi în cazul altor antimuscarinice, în caz de supradozaj, o atenţie deosebită trebuie acordată pacienţilor cu risc cunoscut de prelungire a intervalului QT (adică hipopotasemie, bradicardie şi administrare concomitentă de medicamente cu acţiune cunoscută de prelungire a intervalului QT) şi cu boli cardiace preexistente relevante (adică ischemie miocardică, aritmie, insuficienţă cardiacă congestivă).