COAXIL 12,5 mg DRAJ.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Continuare prescriere medic familie
Interacțiuni cu
Protocoale terapeutice
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - COAXIL 12,5mg
Administrare orală.
Doza recomandată este de 12,5 mg tianeptină sodică (un drajeu), administrată de trei ori pe zi (dimineaţa, la prânz şi seara), înaintea meselor.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Eficacitatea și siguranța tianeptinei au fost stabilite la pacienții vârstnici (≥ 65 ani) cu depresie (vezi pct. 5.1). Nu este necesară ajustarea dozelor în corelație cu vârsta.
La pacienţii vârstnici și fragili (cașectici) (cu greutate corporală <55 ± 9 kg), doza recomandată este 2 drajeuri/zi (vezi pct. 5.2).
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei < 19 ml/min), doza recomandată este 2 drajeuri/zi (vezi pct. 5.2).
Insuficiență hepatică
La pacienții cu ciroză hepatică severă (Clasa C, Scala de evaluare Child-Pugh), doza recomandată este 2 drajeuri/zi (vezi pct. 5.2).
La pacienţii cu alcoolism cronic, cu ciroză hepatică ușoară sau moderată sau fără ciroză hepatică, nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).
Copii și adolescenți
Siguranța si eficacitatea tianeptinei la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date (vezi pct. 4.4).
Întreruperea tratamentului
Întreruperea bruscă a tratamentului trebuie evitată. Dozele trebuie scăzute gradat, într-un interval de timp de 7-14 zile, pentru a reduce riscul de apariție a reacțiilor de sevraj (vezi punctul 4.4).
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia este asociată cu un risc crescut de idei suicidare, autovătămare şi suicid (comportament suicidar). Riscul persistă până la obţinerea ameliorării semnificative a simptomelor. Este posibil ca ameliorarea clinică să nu fie obţinută după câteva săptămâni de tratament, de aceea pacienţii trebuie monitorizaţi atent până când această ameliorare a fost obţinută. Experienţa clinică demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în timpul primelor stadii ale însănătoşirii.
Pacienţii cu antecedente de comportament suicidar sau cei care exprimă idei suicidare semnificative înaintea începerii tratamentului prezintă un risc mai mare de apariţie a ideilor suicidare sau a comportamentului suicidar, şi trebuie monitorizaţi atent în timpul tratamentului. O meta-analiză a studiilor clinice controlate cu placebo, privind utilizarea antidepresivelor la adulţi care prezentau tulburări psihice, a arătat o creştere a riscului de comportament suicidar la pacienţii cu vârsta sub 25 ani trataţi cu antidepresive, comparativ cu cei care primeau placebo.
Monitorizarea atentă a pacienţilor, şi în special a pacienţilor cu risc crescut, trebuie să însoţească utilizarea acestui tratament, mai ales la începutul acestuia şi după fiecare modificare a dozelor. Pacienţii (precum şi familia şi prietenii) trebuie atenţionaţi cu privire la necesitatea monitorizării apariţiei unei agravări a stării clinice, a comportamentului suicidar sau ideaţiei suicidare şi a oricărei modificări de comportament, şi sfătuiţi să solicite imediat ajutor medical dacă apar astfel de simptome.
-
Similar altor medicamente psihotrope, trebuie evitat consumul de alcool în timpul tratamentului cu tianeptină.
-
În cazul în care este necesară anestezia generală, medicul anestezist trebuie informat despre tratamentul cu tianeptină sodică, iar tratamentul trebuie întrerupt cu 24 - 48 ore înaintea intervenţiei chirurgicale.
-
În cazul unei urgenţe chirurgicale, intervenţia chirurgicală poate fi efectuată fără o perioadă prealabilă de pauză; trebuie efectuată monitorizarea preoperatorie.
-
Doza zilnică recomandată nu trebuie depăşită.
-
Abuz/dependență și sindrom de sevraj
Pacienţii cu antecedente de dependenţă de medicamente sau alcool trebuie monitorizaţi atent pentru a preveni creşterea dozei zilnice.
După întreruperea tratamentului cu tianeptină, la unii pacienți s-au observat simptome de sevraj. Au fost observate următoarele reacții adverse: anxietate, dureri musculare, dureri abdominale, insomnie,
dureri articulare. La începutul tratamentului, pacientul trebuie informat cu privire la riscul de apariție a sindromului de sevraj la întreruperea tratamentului.
Dacă tratamentul trebuie întrerupt, dozele se scad gradat, într-un interval de timp de 7-14 zile.
-
Asocierea cu inhibitori de monoaminooxidază (inhibitori MAO) nu este recomandată: este necesară o perioadă de pauză de 2 săptămâni între tratamentul cu inhibitori MAO şi tratamentul cu tianeptină sodică. În cazul în care se înlocuieşte tianeptina sodică cu un inhibitor MAO, este necesară o perioadă de pauză de numai 24 ore.
-
Hiponatriemie
Hiponatriemia, posibil datorată unui sindrom de secreție inadecvată a hormonului anti-diuretic (SIADH), a fost raportată la utilizarea tianeptinei. Majoritatea cazurilor au fost raportate la vârstnici, în special la cei cu antecedente recente sau cu predispoziție la dezechilibre hidroelectrolitice. Se recomandă precauție la pacienții cu risc crescut de apariție a hiponatriemiei, cum sunt pacienții vârstnici, cu ciroză, pacienții deshidratați sau cei tratați cu diuretice.
-
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză sau insuficienţă de zaharoză-izomaltază, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
-
Natriemia
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pentru un drajeu, adică practic ”nu conține sodiu”.
-
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Tianeptina nu este recomandată pentru tratamentul depresiei la pacienţi cu vârsta sub 18 ani deoarece siguranţa şi eficacitatea tianeptinei nu au fost stabilite la acest grup de vârstă. În studiile clinice la copii şi adolescenţi trataţi cu alte antidepresive, comportamentul de tip suicidar (tentative de suicid şi idei suicidare) şi ostilitatea (predominant agresivitatea, comportamentul contrastant şi furia) au fost observate mai frecvent comparativ cu cei trataţi cu placebo.
ASOCIERI NERECOMANDATE
Cu inhibitorii ireversibili ai MAO, din cauza riscului de colaps cardiovascular sau de hipertensiune arterială malignă, hipertermie, convulsii sau deces.
Sarcina
Într-un studiu peri- și postnatal s-a observat creșterea numărului sarcinilor pierdute postimplantare și postnatal la șobolani, la doze maternotoxice (vezi pct. 5.3).
Datele provenite din utilizarea tianeptinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300 de rezultate obţinute din sarcini).
Prin urmare, este de preferat să nu se utilizeze tianeptina în timpul sarcinii, indiferent de termen.
În timpul sarcinii, este de preferat să se menţină un echilibru psihic matern bun. Dacă pentru asigurarea acestui echilibru este necesar tratamentul cu tianeptină, acesta trebuie iniţiat sau continuat cu dozele necesare pe parcursul sarcinii şi, dacă este posibil, în monoterapie; în cadrul monitorizării nou-născutului trebuie să se țină seama de profilul farmacologic al moleculei.
Alăptarea
Absența lactației la femelele de șobolan a fost observată la o doză maternotoxică (vezi pct. 5.3). Antidepresivele triciclice se excretă în laptele matern şi, prin urmare, nu este recomandată alăptarea în timpul tratamentului.
Fertilitatea
La șobolani, un studiu privind fertilitatea a evidențiat scăderea performanțelor reproductive (creșterea numărului de sarcini pierdute preimplantare) la o doză maternotoxică (vezi pct. 5.3).
La om, nu sunt disponibile date clinice.
La unii pacienţi poate să apară o scădere a vigilenţei. Prin urmare, persoanele care conduc vehicule sau care folosesc utilaje trebuie atenţionate asupra riscului de somnolenţă care poate să apară în timpul administrării acestui medicament.
Rezumatul profilului de siguranţă
Reacţiile adverse raportate pentru tianeptină în studiile clinice au fost de intensitate moderată. Acestea au fost reprezentate în special de greaţă, constipaţie, dureri abdominale, somnolenţă, cefalee, xerostomie şi ameţeli.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Următoarele reacţii adverse au fost raportate pentru tianeptină în timpul studiilor clinice şi/sau în urma utilizării după punerea pe piaţă şi clasificate după frecvenţă, astfel:
foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (≥ 1/100000 şi < 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
| Clasificare pe aparate, sisteme şi organe | Frecvenţă | Termen utilizat |
| Tulburări metabolice şide nutriţie | Frecvente | Anorexie |
| Cu frecvenţă necunoscută* | Hiponatriemie | |
| Tulburări psihice | Frecvente | Coşmaruri |
| Rare | Abuz şi dependenţă, în special la pacienţiicu vârsta sub 50 ani cu antecedente de dependenţă de medicamente sau alcool | |
| Cu frecvenţă necunoscută* | În timpul tratamentului cu tianeptină sau imediat după întreruperea acestuia au fost raportate cazuri de idei suicidare saucomportament suicidar (vezi pct. 4.4) | |
| Stare confuzională, halucinaţii | ||
| Tulburări ale sistemului nervos | Frecvente | Insomnie |
| Somnolenţă | ||
| Ameţeli | ||
| Cefalee | ||
| Lipotimie | ||
| Tremor | ||
| Cu frecvenţă necunoscută* | Tulburări extrapiramidale | |
| Diskinezie | ||
| Tulburări cardiace | Frecvente | Tahicardie |
| Extrasistole | ||
| Dureri precordiale | ||
| Tulburări vasculare | Frecvente | Bufeuri |
| Tulburări respiratorii | Frecvente | Dispnee |
| Tulburări gastro- intestinale | Frecvente | Gastralgii |
| Dureri abdominale | ||
| Xerostomie |
| Greaţă | ||
| Vărsături | ||
| Constipaţie | ||
| Flatulenţă | ||
| Afecţiuni cutanate | Mai puţin frecvente | Erupţii maculopapulare sau eritematoase |
| Prurit | ||
| Urticarie | ||
| Cu frecvenţă necunoscută* | Acnee | |
| Dermatită buloasă, în cazuri excepţionale | ||
| Tulburări musculo-scheletice | Frecvente | Mialgie |
| Dureri lombare | ||
| Tulburări generale | Frecvente | Astenie |
| Senzaţie de nod în gât | ||
| Tulburări hepatobiliare | Cu frecvenţă necunoscută* | Valori crescute ale enzimelor hepatice |
| Hepatită care, în cazuri excepţionale,poate fi gravă |
*Experienţa după punerea pe piaţă
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Simptome
Experienţa supradozajului cu tianeptină (cantitatea maximă a fost de 2250 mg într-o singură priză) a indicat semne şi simptome care au inclus: stare confuzională, convulsii, somnolenţă, xerostomie şi insuficienţă respiratorie, în special atunci când tianeptina a fost asociată cu consumul de alcool etilic.
Abordare terapeutică
În toate cazurile de supradozaj, se întrerupe tratamentul şi pacienţii trebuie strict monitorizaţi. Tratamentul constă în:
-
lavaj gastric, care poate fi efectuat dacă medicamentul a fost ingerat cu mai puţin de 2 ore anterior spitalizării; după acest interval se poate administra cărbune activat
-
monitorizare cardio-respiratorie, metabolică şi renală
-
tratament simptomatic al oricărei manifestări clinice, în special ventilaţie artificială şi reechilibrare metabolică şi renală.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru tianeptină.
Proprietăți farmacologice - COAXIL 12,5mg
Grupa farmacoterapeutică: alte antidepresive. Codul ATC: N06AX14 Mecanism de acțiune
Tianeptina este un antidepresiv.
La animale, tianeptina creşte activitatea spontană a celulelor piramidale la nivelul hipocampului şi accelerează recuperarea acestora după inhibiţia funcţională, creşte recaptarea serotoninei la nivelul neuronilor din cortex şi hipocamp. Tianeptina nu are afinitate in vitro pentru receptorii monoaminergici și nu inhibă captarea serotoninei, noradrenalinei sau dopaminei. Tianeptina poate modula neurotransmiterea sinaptică glutamatergică. Nu se cunoaște contribuția exactă a fiecărui efect în acțiunea antidepresivă.
Eficacitate și siguranță clincă
Au fost efectuate patru studii dublu-orb, controlate cu placebo, pentru a investiga eficacitatea pe termen scurt a tianeptinei în tulburarea depresivă majoră la adulți: un studiu cu doze fixe (37,5 mg,
75 mg), două studii cu posibilitatea de ajustare a dozei (doza inițială 37,5 mg, apoi 25 mg, 37,5 mg sau 50 mg) și un studiu efectuat la pacienți vârstnici (311 pacienți cu vârsta ≥ 65 ani; aproximativ 100 pacienți incluși în fiecare braț de tratament, incluzând aproximativ 20 pacienți cu vârsta > 75 ani în fiecare braț de tratament), cu posibilitatea de creștere a dozei după 2 săptămâni de tratament (25 mg, apoi 25 mg sau 50 mg), în funcție de răspunsul la tratament al pacienților. În studiile efectuate la adulți, criteriul final de evaluare a fost reprezentat de modificarea scorului total MADRS comparativ cu valoarea inițială, pentru studiile cu doze fixe și flexibile.
La sfârșitul tratamentului (6 săptămâni), eficacitatea semnificativă a tianeptinei a fost demonstrată în cele 2 studii cu doze flexibile, dar nu și în studiul cu doze fixe. În studiul în care a fost utilizată imipramina drept control activ s-a demonstrat sensibilitatea testului.
În studiul efectuat la vârstnici (cu posibilitatea de creștere a dozei), eficacitatea semnificativă a tianeptinei a fost demonstrată după 8 săptămâni de tratament, în ceea ce privește criteriul final de evaluare (modificarea scorului HAMD total comparativ cu valoarea inițială). Escitalopramul utilizat drept control activ în acest studiu a demonstrat sensibilitatea testului.
Menținerea eficacității antidepresive a fost demonstrată într-un studiu privind prevenirea recidivei și recurențelor. Pacienții care au răspuns la tratamentul acut, deschis, efectuat timp de 6 săptămâni cu tianeptină în doze zilnice flexibile de 2-4 drajeuri (25 – 50 mg/zi), conform deciziei investigatorului, au fost randomizați să primească fie tianeptină, fie placebo, pentru o perioadă suplimentară de 16,5 luni. Tianeptina a demonstrat superioritate semnificativă statistic comparativ cu placebo (p<0,001) în ceea ce privește criteriul final de evaluare, prevenția recidivei sau recurențelor, măsurat prin timpul până la apariția recidivei sau recurențelor. Incidența apariției recidivelor în timpul perioadei de 6 luni a continuării studiului dublu-orb a fost de 6% și 22% pentru tianeptină și, respectiv, placebo. Incidența apariției recidivelor sau recurențelor în timpul celor 18 luni ale continuării studiului dublu-orb a fost de 16% și, respectiv, 36%.
Absorbție
Absorbţia gastro-intestinală este rapidă şi completă.
Distribuție
Distribuţia este rapidă și este asociată cu o legare de proteinele plasmatice de aproximativ 94%, datorată în principal albuminei.
Metabolizare
Tianeptina este intens metabolizată hepatic prin beta-oxidare şi nu prin intermediul citocromului CYP450. Metabolitul principal este acidul pentanoic activ (MC5), mai puțin puternic decât tianeptina.
Eliminare
Eliminarea tianeptinei se caracterizează printr-un timp scurt de înjumătăţire plasmatică de 3 ore, cu majoritatea metaboliților recuperați în urină.
Pacienți vârstnici, foarte vârstnici sau fragili
La pacienţii vârstnici, concentrațiile tianeptinei au crescut cu 30% și cele ale MC5 au fost aproximativ duble după administrări unice sau repetate, în comparație cu pacienții tineri (vezi pct. 4.2).
La pacienții foarte vârstnici (87 ± 5 ani) și fragili (45 ± 9 kg), a fost observată aproximativ dublarea Cmax și ASC a tianeptinei și MC5 după administrare unică (vezi pct. 4.2).
Pacienți cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei<19 ml/min)
Farmacocinetica tianeptinei este neschimbată, dar ASC pentru MC5 este aproximativ dublă în urma administrării unice sau repetate (vezi pct. 4.2).
Pacienți cu insuficiență hepatică severă (Clasa C, scala de evaluare Child-Pugh)
ASC a tianeptinei și a MC5 în urma administrării dozei de 12,5 mg este aproximativ dublă comparativ cu pacienții adulți cu depresie (vezi pct. 4.2).
În cazurile ușoare de ciroză hepatică, cum este cazul alcoolismului cronic, efectele asupra parametrilor farmacocinetici sunt neglijabile (vezi pct. 4.2).
Date preclinice de siguranță
Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice privind genotoxicitatea și potențialul carcinogen.
Într-un studiu convențional privind fertilitatea s-a observat o creștere a numărului sarcinilor pierdute preimplantare, la doza maternotoxică de 45 mg/kg/zi (de aproximativ 12 ori mai mare decât doza la om bazată pe SC). Tianeptina nu a avut efect teratogen la șobolani și iepuri.
Într-un studiu peri- și postnatal, efectuat la șobolani, s-au observat absența lactației la femele și creșterea numărului sarcinilor pierdute postimplantare și postnatal, la doze maternotoxice de 45 mg/kg/zi (de aproximativ 12 ori mai mare decât doza la om bazată pe SC).
Documente PDF
Ambalaj și preț
Lista de compensare
G15: BOLI PSIHICE (SCHIZOFRENIE, TULBURĂRI SCHIZOTIPALE ŞI DELIRANTE, TULBURĂRI AFECTIVE MAJORE, TULBURĂRI PSIHOTICE ACUTE ŞI BOLI PSIHICE COPII, AUTISM, TULBURĂRI CU DEFICIT DE ATENŢIE/HIPERREACTIVITATE) Tratamentul se iniţiază de către medicul în specialitatea psihiatrie şi psihiatrie pediatrică/neuropsihiatrie infantilă.
**: Tratamentul cu medicamentele corespunzătoare DCI-urilor notate cu (**) se efectueaza pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății;
