SOLIFENACIN/TAMSULOSIN GEMAX PHARMA 6 mg/0,4 mg COMPR. CU ELIB. MODIF.

Tratamentul simptomelor moderate până la severe ale afectării funcției de stocare a urinei

(imperiozitate micţională, creșterea frecvenței micţiunilor) și a simptomelor de golire a vezicii urinare asociate cu hiperplazia benignă de prostată (HBP) la bărbați care nu răspund corespunzător la monoterapie.

Doze

Bărbați adulți, inclusiv vârstnici

Un comprimat Solifenacin/Tamsulosin Gemax Pharma (6 mg/0,4 mg) o dată pe zi, administrat pe cale orală, cu sau fără alimente. Doza zilnică maximă este de un comprimat de Solifenacin/Tamsulosin Gemax Pharma (6 mg/0,4 mg).

Grupe speciale de pacienți

Insuficiență renală

Nu a fost studiat efectul insuficienței renale asupra farmacocineticii medicamentului Solifenacin/Tamsulosin Gemax Pharma. Cu toate acestea, efectul individual al substanțelor active asupra farmacocineticii este bine cunoscut (vezi pct. 5.2). Solifenacin/Tamsulosin Gemax Pharma

poate fi utilizat la pacienți cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance-ul creatininei > 30 ml/minut). Pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei ≤ 30 ml/minut) trebuie tratați cu prudență, iar doza zilnică maximă la acești pacienți este de un comprimat Solifenacin/Tamsulosin Gemax Pharma (6 mg/0,4 mg) (vezi pct. 4.4).

Insuficiență hepatică

Nu a fost studiat efectul insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii medicamentului Solifenacin/Tamsulosin Gemax Pharma. Cu toate acestea, efectul individual al substanțelor active asupra farmacocineticii este bine cunoscut (vezi pct. 5.2). Solifenacin/Tamsulosin Gemax Pharma poate fi utilizat la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară (scor Child-Pugh ≤ 7). Pacienții cu insuficiență hepatică moderată (scor Child-Pugh 7-9) trebuie tratați cu prudență, iar doza zilnică maximă la acești pacienți este de un comprimat Solifenacin/Tamsulosin Gemax Pharma (6 mg/0,4

mg). Utilizarea Solifenacin/Tamsulosin Gemax Pharma este contraindicată la pacienții cu insuficiență hepatică severă (scor Child-Pugh > 9) (vezi pct. 4.3).

Inhibitori moderați și puternici ai citocromului P450 3A4

Doza zilnică maximă de Solifenacin/Tamsulosin Gemax Pharma trebuie limitată la un comprimat

(6 mg/0,4 mg). Solifenacin/Tamsulosin Gemax Pharma trebuie utilizat cu prudență la pacienții cărora li se administrează concomitent inhibitori moderați sau puternici ai CYP3A4, de exemplu, verapamil, ketoconazol, ritonavir, nelfinavir, itraconazol (vezi pct. 4.5).

Copii și adolescenți

Nu există nicio indicație relevantă privind utilizarea Solifenacin/Tamsulosin Gemax Pharma la copii și adolescenți.

Mod de administrare

Comprimatul trebuie înghițit întreg, intact, fără a mușca din acesta și fără a-l mesteca. Nu zdrobiți

comprimatul.

• Pacienți cu hipersensibilitate la substanța(ele) activă(e) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1,

• Pacienți care efectuează hemodializă (vezi pct. 5.2),

• Pacienți cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 5.2),

• Pacienți cu insuficiență renală severă cărora li se administrează concomitent un inhibitor

  puternic al citocromului P450 (CYP) 3A4, de exemplu, ketoconazol (vezi pct. 4.5),

• Pacienți cu insuficiență hepatică moderată cărora li se administrează concomitent un inhibitor

  puternic al CYP3A4, de exemplu, ketoconazol (vezi pct. 4.5),

• Pacienți cu afecțiuni gastro-intestinale severe (inclusiv megacolon toxic), miastenia gravis sau

  glaucom cu unghi închis și pacienți cu risc pentru aceste afecțiuni,

• Pacienți cu antecedende de hipotensiune arterială ortostatică.

Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu:

• insuficiență renală severă,

• risc de retenție urinară,

• afecțiuni obstructive gastro-intestinale,

• risc de scădere a motilității gastro-intestinale,

• hernie hiatală/reflux gastro-esofagian și/sau cărora li se administrează concomitent medicamente (precum bifosfonații) care pot determina sau exacerba esofagita,

• neuropatie vegetativă.

  Pacientul trebuie examinat clinic pentru a exclude prezența altor afecțiuni care pot determina simptome similare cu hiperplazia benignă de prostată.

  Înainte de inițierea tratamentului cu Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin trebuie evaluate alte cauze ale urinării frecvente (insuficiență cardiacă sau boli renale). În cazul prezenței unei infecții de tract urinar, trebuie inițiat tratamentul antibiotic corespunzător.

  La pacienții cu factori de risc, cum sunt sindrom preexistent de interval QT prelungit și hipopotasemie cărora li se administrează succinat de solifenacin, au fost observate prelungirea intervalului QT și torsada vârfurilor.

  La unii pacienți cărora li se administrează succinat de solifenacin și tamsulosin a fost raportat

  angioedem cu obstrucția căilor respiratorii. În cazul apariției angioedemului, tratamentul cu Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin trebuie întrerupt și nu va fi reluat. Trebuie administrat tratamentul și/sau măsurile terapeutice adecvate.

  La unii pacienți cărora li s-a administrat succinat de solifenacin au fost raportate reacții anafilactice. La pacienții care dezvoltă reacții anafilactice, tratamentul cu Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin trebuie întrerupt și trebuie administrat tratamentul și/sau măsurile terapeutice adecvate.

  Similar altor antagoniști ai receptorilor alfa1-adrenergici, în cazuri individuale, în timpul tratamentului

  cu tamsulosin poate să apară o scădere a tensiunii arteriale care, în cazuri rare, poate duce la apariția sincopei. Pacienții la care se inițiază tratament cu Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin trebuie atenționați ca la apariția primelor semne de hipotensiune arterială ortostatică (amețeli,

  slăbiciune) să se așeze sau să se întindă până la dispariția simptomelor.

  În timpul intervențiilor chirurgicale pentru cataractă sau glaucom, la unii pacienți sub tratament sau cărora li s-a administrat anterior clorhidrat de tamsulosin, a fost observat sindromul intraoperator de iris flasc (Intraoperative Floppy Iris Syndrome, IFIS, o variantă a sindromului de pupilă mică). IFIS poate crește riscul de complicații oculare în timpul și ulterior intervenției chirurgicale. Prin urmare, inițierea tratamentului cu Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin nu este recomandată la

  pacienții programați pentru intervenție chirurgicală pentru cataractă sau glaucom. Întreruperea

  tratamentului cu Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin cu 1-2 săptămâni înainte de

  intervenția chirurgicală pentru cataractă sau glaucom a fost considerată ca fiind utilă în cazuri izolate, dar nu a fost stabilit beneficiul întreruperii tratamentului. În timpul evaluării pre-operatorii, echipa de medici chirurgi și oftalmologi trebuie să verifice dacă pacienții programați pentru operația de cataractă sau glaucom urmează tratament sau au urmat tratament cu Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin pentru a asigura măsurile corespunzătoare în cazul apariției IFIS în timpul intervenției chirurgicale.

  Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori moderați și puternici ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5) și nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4, de exemplu ketoconazol, la pacienți cu fenotip de metabolizator lent al CYP2D6 sau la cei care utilizează inhibitori puternici ai CYP2D6, de exemplu, paroxetină.

  Excipienţi

  Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conține sodiu”.

Administrarea concomitentă cu orice alte medicamente cu proprietăți anticolinergice ar putea avea ca rezultat efecte terapeutice mai pronunțate și reacții adverse. După oprirea tratamentului cu Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin, trebuie lăsat un interval de aproximativ o săptămână înainte de începerea oricărui tratament anticolinergic. Efectul terapeutic al solifenacinului poate fi redus prin

administrarea concomitentă de agoniști ai receptorilor colinergici.

Interacțiuni cu inhibitori CYP3A4 și CYP2D6

Administrarea concomitentă de solifenacin și ketoconazol (un inhibitor puternic al CYP3A4)

(200 mg/zi) a avut ca rezultat creșterea de 1,4 ori a Cmax și de 2 ori a ariei de sub curbă (ASC) pentru solifenacin, în timp ce ketoconazol în doză de 400 mg/zi a avut ca rezultat creșterea de 1,5 ori a Cmax și de 2,8 ori a ASC pentru solifenacin.

Administrarea concomitentă de tamsulosin și ketoconazol în doză de 400 mg/zi a avut ca rezultat

creșterea de 2,2 ori a Cmax și, respectiv, de 2,8 ori a ASC pentru tamsulosin.

Având în vedere că administrarea concomitentă cu inhibitori puternici de CYP3A4, cum sunt

ketoconazol, ritonavir, nelfinavir și itraconazol poate determina creșterea expunerii atât la solifenacin,

cât și la tamsulosin, Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4.

Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin nu trebuie administrat împreună cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienții care au și fenotip de metabolizator slab al CYP2D6 sau în cazul celor care utilizează deja inhibitori puternici ai CYP2D6.

Administrarea concomitentă de Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin și verapamil (un

inhibitor moderat al CYP3A4) a avut ca rezultat o creștere de aproximativ 2,2 ori a Cmax și ASC pentru tamsulosin și de aproximativ 1,6 ori a Cmax și ASC pentru solifenacin. Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori moderați ai CYP3A4.

Administrarea concomitentă de tamsulosin și cimetidină, inhibitor slab al CYP3A4 (400 mg la fiecare 6 ore) a fost urmată de creșterea de 1,44 ori a ASC pentru tamsulosin, fără modificarea semnificativă a Cmax. Succinat de solifenacin/Clorhidratul de tamsulosin poate fi utilizat împreună cu inhibitori slabi ai CYP3A4.

Administrarea concomitentă de tamsulosin cu paroxetină, inhibitor puternic al CYP2D6 (20 mg/zi) a avut ca rezultat creșterea de 1,3 ori a Cmax și respectiv de 1,6 ori a ASC pentru tamsulosin. Succinat de solifenacin/Clorhidratul de tamsulosin poate fi utilizat împreună cu inhibitori ai CYP2D6.

Nu a fost studiat efectul inducției enzimatice asupra farmacocineticii solifenacinului și tamsulosinului. Având în vedere că solifenacin și tamsulosin sunt metabolizați de CYP3A4, sunt posibile interacțiuni farmacocinetice cu inductori ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicină), care pot reduce concentrația

plasmatică a solifenacinului și tamsulosinului.

Alte interacțiuni

Următoarele afirmații reflectă informațiile disponibile pentru fiecare substanță activă în parte.

Solifenacin

• Solifenacinul poate reduce efectul medicamentelor care stimulează motilitatea tractului gastro- intestinal, cum sunt metoclopramid și cisapridă.

• Studiile in vitro cu solifenacin au demonstrat că, la concentrații terapeutice, solifenacin nu inhibă enzimele CYP1A1/2, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 sau 3A4. Prin urmare, nu se așteaptă interacțiuni între solifenacin și medicamentele metabolizate pe calea acestor enzime CYP.

• Administrarea de solifenacin nu a modificat farmacocinetica R-warfarinei sau S-warfarinei sau

  efectul lor asupra timpului de protrombină.

• Administrarea de solifenacin nu a determinat niciun efect asupra farmacocineticii digoxinei.

  Tamsulosin

• Administrarea concomitentă cu alți antagoniști ai receptorilor alfa1-adrenergici poate determina

  hipotensiune arterială.

• In vitro, fracția liberă de tamsulosin din plasma umană nu a fost modificată de diazepam, propranolol, triclormetiazidă, clormadinonă, amitriptilină, diclofenac, glibenclamidă,

  simvastatină sau warfarină. Tamsulosin nu a modificat fracția liberă de diazepam, propranolol, triclormetiazidă sau clormadinonă. Totuși, diclofenacul și warfarina pot crește rata de eliminare a tamsulosinului.

• Administrarea concomitentă cu furosemid determină scăderea concentrației plasmatice de tamsulosin, dar întrucât valorile rămân în intervalul normal, utilizarea concomitentă este considerată acceptabilă.

• Studiile in vitro cu tamsulosin au demonstrat că, la concentrații terapeutice, tamsulosinul nu

  inhibă enzimele CYP1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 sau 3A4. Prin urmare, nu se așteaptă

  interacțiuni între tamsulosin și medicamentele metabolizate pe calea acestor enzime CYP.

• Nu au fost observate interacțiuni la administrarea concomitentă de tamsulosin cu atenolol, enalapril sau teofilină.

Fertilitatea

Efectul Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin asupra fertilității nu a fost stabilit. Studiile la animale cu solifenacin sau tamsulosin nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare asupra fertilității și

dezvoltării embrionare precoce (vezi pct. 5.3).

Tulburări de ejaculare s-au observat în cadrul unor studii clinice pe termen scurt și pe termen lung cu tamsulosin. În faza post-autorizare a medicamentului, au fost raportate cazuri de tulburări de ejaculare, ejaculare retrogradă și incapacitate de a ejacula.

Sarcina și alăptarea

Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin nu este indicat pentru utilizare la femei.

Nu au fost realizate studii cu privire la efectele Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienții trebuie informați despre posibilitatea apariției amețelii, vederii încețoșate, fatigabilității și, mai puțin frecvent, somnolenței, ceea ce ar putea afecta negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

Rezumatul profilului de siguranță

Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin poate determina efecte anticolinergice nedorite, în general de severitate ușoară până la moderată. Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent în studiile clinice efectuate pentru dezvoltarea Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin au fost

xerostomie (9,5%), urmată de constipație (3,2%) și dispepsie (inclusiv durere abdominală; 2,4%). Alte reacții adverse frecvente sunt amețeală (inclusiv vertij; 1,4%), vedere încețoșată (1,2%), fatigabilitate (1,2%) și tulburări de ejaculare (inclusiv ejaculare retrogradă; 1,5%). Retenția urinară acută (0,3%; mai puțin frecventă) este cea mai gravă reacție adversă care a fost observată în timpul tratamentului cu Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin în timpul studiilor clinice.

Lista tabelară a reacțiilor adverse

În tabelul de mai jos, coloana „frecvența Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin” reflectă frecvența reacțiilor adverse (RA) care a fost observată în timpul studiilor clinice dublu-orb desfășurate pentru dezvoltarea Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin (pe baza raportării evenimentelor adverse asociate tratamentului care au fost raporatate de cel puțin doi pacienți și care au apărut cu o frecvență mai mare decât pentru placebo în studiile clinice dublu-orb).

Coloanele „frecvența cu solifenacin” și „frecvența cu tamsulosin” reflectă frecvența reacțiilor adverse (RA) raportate anterior pentru una dintre componente individuale (așa cum este prezentat în Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) pentru solifenacin 5 mg și 10 mg și, respectiv, tamsulosin 0,4 mg), care pot apărea și la administrarea Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin (unele dintre acestea nu au fost observate în studiile clinice desfășurate în dezvoltarea Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin).

Frecvența reacțiilor adverse este definită astfel: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1 000 și <1/100); rare (≥1/10 000 și <1/1 000); foarte rare (<1/10 000),

cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

#: RA incluse în acest tabel pentru solifenacin și tamsulosin sunt RA prezentate în rezumatele

caracteristicilor ambelor medicamente.

*: din raportări după punerea pe piață. Deoarece aceste evenimente raportate spontan provin din

experiența de după punerea pe piață la nivel global, frecvența evenimentelor și rolul solifenacinului sau tamsulosinului, precum și relația de cauzalitate a acestora nu pot fi determinată cu siguranță.

**: din raportări după punerea pe piață, observate în timpul intervențiilor chirurgicale pentru cataractă și glaucom.

***: vezi pct. 4.4. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare.

Siguranța pe termen lung a tratamentului cu Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin

Profilul reacțiilor adverse observate pe o perioadă de tratament de până la 1 an a fost similar cu cel observat în studiile cu durata de 12 săptămâni. Medicamentul este bine tolerat și nu a fost asociat cu reacții adverse specifice utilizării pe termen lung.

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Pentru retenția urinară vezi pct. 4.4. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare.

Vârstnici

Indicația terapeutică pentru Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin este tratamentul

simptomelor moderate până la severe ale afectării funcției de stocare a urinei (imperiozitate

micțională, creșterea frecvenței micțiunilor) și a simptomelor de golire a vezicii urinare asociate cu

hiperplazia benignă de prostată (HBP), o afecțiune care afectează bărbații vârstnici. Studiile clinice din programul de dezvoltare a Succinat de solifenacin/Clorhidrat de tamsulosin au fost realizate la pacienți cu vârsta cuprinsă între 45 și 91 de ani, cu o vârstă medie de 65 ani. Reacțiile adverse la vârstnici au fost similare cu cele observate la pacienții mai tineri.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro website: www.anm.ro

Simptome

Supradozajul cu combinația de solifenacin și tamsulosin poate determina efecte anticolinergice severe, plus hipotensiune arterială acută. Cea mai mare doză administrată accidental într-un studiu clinic corespunde la 126 mg succinat de solifenacin și 5,6 mg clorhidrat de tamsulosin. Această doză a fost

bine tolerată, iar singura reacție adversă raportată a fost xerostomie ușoară timp de 16 zile.

Tratament

În caz de supradozaj cu solifenacin și tamsulosin, pacientul trebuie tratat cu cărbune activat. Lavajul

gastric este util dacă este efectuat în decurs de o oră de la ingestie, dar nu trebuie indusă emeza.

Ca și în cazul altor anticolinergice, simptomele de supradozaj cauzate de componenta solifenacin pot fi tratate astfel:

• Efectele anticolinergice severe la nivel sistemului nervos central, cum sunt halucinațiile sau simptomele de excitație intensă: tratate cu fizostigmină sau carbacol.

• Convulsiile sau excitațiile intense: tratate cu benzodiazepine.

• Insuficiența respiratorie: tratată prin instituirea respirației artificiale.

• Tahicardia: tratament simptomatic, dacă este necesar. Beta-blocantele trebuie utilizate cu prudență, deoarece supradozajul concomitent cu tamsulosin ar putea induce hipotensiune arterială severă.

• Retenția urinară: tratată prin cateterizare.

Ca și în cazul altor antimuscarinice, în caz de supradozaj, trebuie acordată o atenție deosebită pacienților cu risc cunoscut de prelungire a intervalului QT (de exemplu, cu hipopotasemie,

bradicardie sau administrare concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT) și în cazul celor cu afecțiuni cardiace preexistente relevante (de exemplu, ischemie miocardică, aritmie, insuficiență cardiacă congestivă).

Hipotensiunea arterială acută, care poate apărea după supradozajul cauzat de componenta tamsulosin, trebuie tratată simptomatic. Este puțin probabil ca hemodializa să fie utilă, deoarece tamsulosinul se leagă în proporție foarte mare de proteinele plasmatice.