QINLOCK 50 mg COMPR.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență

Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - QINLOCK 50mg
QINLOCK este indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu tumori stromale gastrointestinale (GIST) în stadiu avansat, care au făcut tratament anterior cu trei sau mai mulți inhibitori de kinaze, inclusiv cu imatinib.
QINLOCK trebuie prescris de medici cu experiență în administrarea agenților antineoplazici. Doze
Doza recomandată este de 150 mg ripretinib (trei comprimate de 50 mg), administrată o dată pe zi, la aceeași oră în fiecare zi, cu sau fără alimente.
Dacă pacientul uită să ia o doză de QINLOCK în decurs de 8 ore de la momentul administrării obișnuite, acesta trebuie instruit să o ia cât mai curând posibil și apoi să ia doza următoare la momentul programat obișnuit. Dacă pacientul uită o doză cu mai mult de 8 ore față de ora la care este luată de obicei, acesta trebuie instruit să nu ia doza omisă și doar să reia schema terapeutică obișnuită cu administrare în ziua următoare.
În cazul în care apar vărsături după administrarea QINLOCK, pacientul nu trebuie să ia o doză de substituție și trebuie să reia schema terapeutică în ziua următoare, la ora obișnuită.
Tratamentul cu QINLOCK trebuie continuat atât timp se observă un beneficiu sau până la apariția unei toxicități inacceptabile (vezi pct. 4.4).
Ajustări ale dozei
Pot fi necesare întreruperi ale administrării dozei sau reducerea dozei, în funcție de siguranța și tolerabilitatea individuală. Doza redusă recomandată în caz de reacții adverse este de 100 mg, administrată oral, o dată pe zi.
Tratamentul cu QINLOCK trebuie oprit definitiv la pacienții care nu pot tolera doza de 100 mg administrată o dată pe zi pe cale orală. Modificările recomandate ale dozei pentru QINLOCK ca urmare a reacțiilor adverse sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1: Modificările recomandate ale dozei ca urmare a reacțiilor adverse
| Reacție adversă | Severitatea | Modificările dozei de QINLOCK |
| Sindromul de eritrodizestezie palmo- plantară (SEPP) (vezi pct. 4.8) | Gradul 2 | se reia cu o doză redusă, indiferent de timpul scurs până la ameliorare. |
| Gradul 3 | ||
| Hipertensiune arterială (vezi pct. 4.8) | Gradul 3 | simptomelor și reglarea tensiunii arteriale. Se reia administrarea cu o doză redusă. |
| Gradul 4 | Se oprește definitiv tratamentul. | |
| Disfuncție sistolică ventriculară stângă (vezipct. 4.4 și 4.8) | Gradul 3 sau4 | Se oprește definitiv tratamentul. |
| Artralgie sau mialgie (vezi pct. 4.8) | Gradul 2 |
-
Se suspendă administrarea până la gradul ≤ 1 sau nivelul de referință. Dacă se remite în decurs de 7 zile, se reia cu aceeași doză; în caz contrar, se reia cu o doză redusă.
-
Dacă se menține la gradul ≤ 1 sau la nivelul de referință cel puțin 28 de zile, se va avea în vedere reluarea tratamentului cu doza mai mare.
-
Dacă SEPP reapare, se întrerupe administrarea până la gradul ≤ 1 sau nivelul de referință și apoi
-
Se întrerupe administrarea cel puțin 7 zile sau până la gradul ≤ 1 sau nivelul de referință (maximum 28 de zile). Se reia administrarea cu o doză redusă.
-
Dacă se menține la gradul ≤ 1 sau la nivelul de referință cel puțin 28 de zile, se va avea în vedere reluarea tratamentului cu doza mai mare.
-
Dacă este simptomatică, se întrerupe administrarea până la dispariția simptomelor și reglarea tensiunii arteriale.
-
Dacă tensiunea arterială este reglată la gradul ≤ 1 sau la nivelul de referință, se reia administrarea la aceeași doză; în caz contrar, se reia administrarea la o doză redusă.
-
Dacă reapare hipertensiune arterială de gradul 3, se întrerupe administrarea până la remisia
-
Se suspendă administrarea până la gradul ≤ 1 sau nivelul de referință. Dacă simptomele se remit în decurs de 7 zile, se reia cu aceeași doză; în caz contrar, se reia cu o doză redusă.
-
Dacă se menține la gradul ≤ 1 sau la nivelul de referință cel puțin 28 de zile, se va avea în vedere reluarea tratamentului cu doza mai mare.
| Reacție adversă | Severitatea | Modificările dozei de QINLOCK |
| Gradul 3 | ||
| Alte reacții adverse (vezi pct. 4.8) | Gradul 3 sau4 |
-
Dacă artralgia sau mialgia reapare, se întrerupe administrarea până la gradul ≤ 1 sau la nivelul de referință și apoi se reia cu o doză redusă, indiferent de timpul scurs până la ameliorare.
-
Se întrerupe administrarea cel puțin 7 zile sau până la gradul ≤ 1 sau nivelul de referință (maximum 28 de zile). Se reia administrarea cu o doză redusă.
-
Dacă se menține la gradul ≤ 1 sau la nivelul de referință cel puțin 28 de zile, se va avea în vedere reluarea tratamentului cu doza mai mare.
-
Se întrerupe administrarea până la gradul ≤ 1 sau nivelul inițial (maximum 28 de zile) și apoi se reia cu o doză redusă; în caz contrar, se oprește definitiv tratamentul.
-
Se va lua în considerare reluarea tratamentului cu doza mai mare dacă nu se produce reapariția reacției adverse cel puțin 28 de zile.
-
Dacă reapare reacția de gradul 3 sau 4, se oprește definitiv tratamentul.
a Conform criteriilor terminologice comune pentru reacții adverse ale Institutului Național de Cancer versiunea 4.03 (NCI CTCAE v4.03).
Terapii concomitente
Trebuie evitate medicamentele administrate concomitent care sunt inductori puternici sau moderați ai CYP3A (vezi pct. 4.5). Dacă este necesară administrarea concomitentă a unui inductor puternic sau moderat al CYP3A, frecvența de administrare a dozei de QINLOCK poate fi mărită pe perioada de administrare concomitentă. În cazul inductorilor puternici, doza poate fi mărită de la 150 mg o dată pe zi la 150 mg de două ori pe zi. În cazul pacienților care iau QINLOCK de două ori pe zi, dacă pacientul uită o doză în decurs de 4 ore din momentul administrării obișnuite, acesta trebuie instruit să ia doza omisă cât mai curând posibil și apoi să ia doza următoare la momentul programat obișnuit.
Dacă pacientul uită o doză cu peste 4 ore față de ora la care este luată de obicei, acesta trebuie instruit să nu ia doza omisă și doar să reia schema obișnuită de tratament. La acești pacienți se recomandă monitorizarea atentă a eficacității și siguranței globale.
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență renală
Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (vezi pct. 5.2).
Insuficiență hepatică
Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (Child-Pugh clasa A), moderată (Child-Pugh clasa B) sau severă (Child-Pugh clasa C). Datele provenite de la pacienții cu insuficiență hepatică severă sunt limitate; prin urmare, la acești pacienți se recomandă monitorizarea strictă a siguranței globale.
Vârstnici
În studiile clinice nu s-au observat diferențe relevante clinic între pacienții vârstnici (cu vârsta > 65 de
ani) și cei mai tineri (cu vârsta ≤ 65 și ≥ 18 ani) (vezi pct. 5.1).
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea QINLOCK la copii și adolescență cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite
(vezi pct. 5.1). Nu sunt disponibile date. Mod de administrare
QINLOCK este destinat administrării orale.
Comprimatele trebuie luate în fiecare zi la aceeași oră, cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).
Medicii prescriptori trebuie să instruiască pacienții să înghită comprimatele întregi și să nu le mestece, divizeze sau sfărâme. Pacienții nu trebuie să ingereze comprimatele dacă acestea sunt sparte, crăpate sau dacă nu sunt intacte, deoarece efectele potențiale ale acestor modificări nu au fost evaluate.
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Sindromul de eritrodizestezie palmo-plantară (SEPP)
SEPP a apărut la pacienții tratați cu ripretinib (vezi pct. 4.2).
Hipertensiune arterială
Hipertensiunea arterială a fost observată în asociere cu utilizarea de ripretinib (vezi pct. 4.2).
Insuficiență cardiacă
Insuficiența cardiacă (inclusiv insuficiență cardiacă, insuficiență cardiacă acută, insuficiență ventriculară stângă acută și disfuncție diastolică) a fost observată în asociere cu utilizarea de ripretinib (vezi pct. 4.2). Siguranța ripretinibului nu a fost evaluată la pacienți cu o fracție de ejecție ventriculară stângă la momentul inițial sub 50%.
Malignități cutanate
Carcinomul cutanat cu celule scuamoase (CCS) și melanomul au fost raportate la pacienții tratați cu ripretinib (vezi pct. 4.8). La inițierea tratamentului cu ripretinib și în mod regulat în timpul tratamentului, trebuie efectuate evaluări dermatologice. Leziunile cutanate suspecte trebuie tratate prin rezecție și evaluare dermatologică. Tratamentul cu ripretinib trebuie continuat la aceeași doză.
Complicații ale cicatrizării plăgilor
Nu s-au efectuat studii oficiale pentru a evalua efectul ripretinibului asupra cicatrizării plăgilor. Pot apărea complicații care afectează cicatrizarea plăgilor la pacienții tratați cu medicamente care inhibă calea de semnalizare a factorului de creștere endotelial vascular (FCEV). Prin urmare, ripretinibul are potențialul de a afecta negativ procesul de cicatrizare a plăgilor.
Tratamentul cu ripretinib trebuie întrerupt cu cel puțin 3 zile înainte de și după operații chirurgicale minore și cu cel puțin 5 zile înainte de și după operații chirurgicale majore. Ulterior, după operația chirurgicală, tratamentul cu ripretinib poate fi reluat, în funcție de evaluarea clinică a cicatrizării adecvate a plăgii.
Toxicitate embrio-fetală
Pe baza rezultatelor obținute din studiile la animale, ripretinibul poate avea efecte nocive asupra fătului când se administrează la femei gravide (vezi pct. 4.6 și 5.3). Nu au fost studiate efectele ripretinibului asupra steroizilor contraceptivi. Dacă se utilizează steroizi contraceptivi sistemici, trebuie adăugată o metodă contraceptivă de tip barieră.
Fototoxicitate
Ripretinibul prezintă un potențial de fototoxicitate (vezi pct. 5.3). Se recomandă ca pacienților să li se sugereze să evite sau să reducă la minimum expunerea la lumina directă a soarelui, la lămpi solare și la alte surse de radiații ultraviolete, din cauza riscului de fototoxicitate asociat cu utilizarea de ripretinib. Pacienții trebuie instruiți să folosească măsuri precum îmbrăcăminte de protecție (mâneci lungi și pălărie) și creme cu protecție solară cu factor de protecție mare.
Inhibitori și inductori ai CYP3A
Ripretinibul este un substrat al CYP3A. Administrarea concomitentă a ripretinibului cu inhibitorul puternic al CYP3A și al glicoproteinei P (gp-P) itraconazol a determinat creșterea expunerii plasmatice la ripretinib (vezi pct. 4.5). Se recomandă precauție la administrarea ripretinibului concomitent cu medicamente care sunt inhibitori puternici ai CYP3A și ai P-gp.
Administrarea concomitentă a ripretinibului cu rifampicina, un inductor puternic al CYP3A, a determinat scăderea expunerii plasmatice la ripretinib. Prin urmare, trebuie evitată administrarea cronică de inductori puternici sau moderați ai CYP3A concomitent cu ripretinib (vezi pct. 4.5).
Informații importante privind unii excipienți QINLOCK conține lactoză.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Atât ripretinibul, cât și metabolitul său activ DP-5439 sunt eliminați în principal prin intermediul CYP3A4/5 și sunt substraturi ale P-gp, precum și ale proteinei de rezistență la cancerul mamar (BCRP).
Efectul altor medicamente asupra ripretinibului
Efectul inhibitorilor puternici ai CYP3A/P-gp
Administrarea concomitentă de itraconazol (inhibitor puternic al CYP3A) și, de asemenea, de inhibitor al P-gp a dus la creșterea Cmax cu 36% și a ASC0-∞ cu 99% pentru ripretinib. DP-5439 Cmax a fost nemodificată; ASC0-∞ a crescut cu 99 %. Inhibitorii puternici ai CYP3A/P-gp (de exemplu, ketoconazol, eritromicină, claritromicină, itraconazol, ritonavir, posaconazol și voriconazol) trebuie utilizați cu precauție și pacienții trebuie monitorizați. Nu se recomandă consumul de suc de grepfrut.
Efectul inductorilor CYP3A
Administrarea concomitentă a QINLOCK cu rifampicina, un inductor puternic al CYP3A, a redus Cmax cu 18 % și ASC0-∞ cu 61 %, a redus ASC0-∞ a DP-5439 cu 57 % și a mărit Cmax a DP-5439 cu 37 %.
Prin urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă a QINLOCK cu inductori puternici ai CYP3A (de exemplu, carbamazepină, fenitoină, rifampicină, fenobarbital și sunătoare) și cu inductori moderați ai CYP3A (de exemplu, efavirenz și etravirină). Dacă este necesară administrarea concomitentă a unui inductor puternic sau moderat al CYP3A, frecvența administrării dozei de QINLOCK poate fi mărită
pe perioada de administrare concomitentă. În cazul inductorilor puternici, doza poate fi mărită de la 150 mg o dată pe zi la 150 mg de două ori pe zi. În cazul pacienților care iau QINLOCK de două ori pe zi, dacă pacientul uită o doză în decurs de 4 ore din momentul administrării obișnuite, acesta trebuie instruit să ia doza omisă cât mai curând posibil și apoi să ia doza următoare la momentul programat obișnuit. Dacă pacientul uită o doză cu peste 4 ore față de ora la care este luată de obicei, acesta trebuie instruit să nu ia doza omisă și doar să reia schema obișnuită de tratament. Se monitorizează răspunsul clinic și tolerabilitatea.
Efectul substanțelor care scad aciditatea
Nu s-au observat diferențe semnificative clinic în ceea ce privește expunerea plasmatică la ripretinib și DP-5439 când QINLOCK a fost administrat concomitent cu pantoprazol (un inhibitor al pompei de protoni).
Sisteme de transport al medicamentelor
Pe baza datelor in vitro, medicamentele care sunt inhibitori ai BCRP (de exemplu, ciclosporină A, eltrombopag) trebuie utilizate cu precauție concomitent cu QINLOCK, deoarece poate fi posibilă creșterea concentrațiilor plasmatice de ripretinib sau DP-5439.
Efectul ripretinibului asupra altor medicamente
Substraturi selective ale izoformei CYP
Ripretinibul este un inhibitor slab al CYP2C8. Administrarea concomitentă a QINLOCK cu repaglinidă (un substrat cu indice sensibil al CYP2C8) a determinat creșterea ASC0-∞ a repaglidinei cu 26%. Cmax a repaglidinei a rămas nemodificată; prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei.
Efectul net in vivo al inhibării CYP3A4 în intestin și al inducției sistemice a CYP3A4 nu este cunoscut. Se recomandă precauție la administrarea concomitentă a ripretinibului cu substraturi sensibile ale CYP3A4, cu un indice terapeutic îngust (de exemplu, ciclosporină, tacrolimus) sau care sunt metabolizate în cea mai mare parte în intestin (de exemplu, midazolam).
Ripretinibul și DP-5439 au indus CYP2B6 in vitro. Administrarea concomitentă de ripretinib cu substraturi ale CYP2B6 cu indice terapeutic îngust (de exemplu, efavirenz) poate duce la pierderea eficacității acestora.
In vitro, ripretinibul și DP-5439 au determinat o reglare descendentă a CYP1A2. Administrarea concomitentă de ripretinib cu substraturi ale CYP1A2 cu indice terapeutic îngust (de exemplu tizanidină) poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice și se recomandă monitorizarea.
Nu se știe dacă ripretinibul poate reduce eficacitatea contraceptivelor hormonale cu acțiune sistemică și, prin urmare, femeile care folosesc contraceptive hormonale trebuie să folosească în plus și o metodă de tip barieră.
Substraturi ale UGT1A
Studiile in vitro au sugerat că ripretinibul este un inhibitor al UGT1A1, UGT1A3, UGT1A4, UGT1A7 și UGT1A8. QINLOCK trebuie utilizat cu precauție în asociere cu substraturile clinice ale enzimelor UGT1A (de exemplu, bictegravir, cabotegravir, dolutegravir, raltegravir, lamotrigină), deoarece administrarea concomitentă poate determina creșterea expunerii la aceste substraturi. Nu s-au efectuat studii clinice cu substraturi ale UGT1A.
Sisteme de transport al medicamentelor
Studiile in vitro au sugerat că ripretinibul este un inhibitor al P-gp și al BCRP. DP-5439 este un substrat pentru P-gp și BCRP. DP-5439 este un inhibitor al BCRP și al proteinei 1 multidrog și toxină (MATE-1).
Medicamentele care sunt substraturi ale P-gp și au indice terapeutic îngust (de exemplu, digoxină, dabigatran etexilat) trebuie utilizate cu prudență concomitent cu QINLOCK, din cauza probabilității de creștere a concentrațiilor plasmatice ale acestor substraturi.
QINLOCK trebuie utilizat cu prudență concomitent cu substraturi ale BCRP (de exemplu, rosuvastatină, sulfasalazină și irinotecan) și substraturi ale MATE-1 (de exemplu, metformină), deoarece administrarea concomitentă de QINLOCK cu substraturi ale BCRP și MATE-1 poate duce la creșterea expunerii la acestea. Nu au fost efectuate studii clinice cu substraturi BCRP sau MATE-1.
Femei aflate la vârsta fertilă/Contracepția la bărbați și femei
Femeile aflate la vârsta fertilă și bărbații care au partenere cu potențial reproductiv trebuie informați că QINLOCK poate fi nociv pentru făt și trebuie să utilizeze măsuri de contracepție sigure și eficace în timpul tratamentului și timp de cel puțin 1 săptămână după administrarea ultimei doze de QINLOCK (vezi pct. 4.4)
La femeile aflate la vârsta fertilă, statusul de sarcină trebuie verificat înainte de inițierea tratamentului cu QINLOCK și în timpul tratamentului.
Efectele QINLOCK asupra steroizilor contraceptivi nu au fost studiate. Dacă pentru contracepție se folosesc steroizi sistemici, se adăugă și o metodă de tip barieră.
Sarcina
Nu există date privind utilizarea ripretinibului la femeile gravide.
Pe baza mecanismului său de acțiune, se suspectează că ripretinibul produce efecte nocive asupra fătului când este administrat în timpul sarcinii, iar studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 4.4 și 5.3). QINLOCK este contraindicat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii impune tratamentul cu ripretinib.
Alăptarea
Nu se știe dacă ripretinibul/metaboliții lui se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru sugarii alăptați la sân. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu QINLOCK și cel puțin o săptămână după administrarea ultimei doze.
Fertilitatea
Datele privind efectul ripretinibului asupra fertilității la om sunt inexistente. Pe baza rezultatelor obținute din studiile la animale, fertilitatea masculină și feminină poate fi compromisă prin tratamentul cu QINLOCK (vezi pct. 5.3).
QINLOCK nu are nicio influență asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La unii pacienți s-a raportat oboseală după administrarea QINLOCK. Dacă un pacient prezintă oboseală, aceasta îi poate influența capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Rezumatul profilului de siguranță
În studiul de fază 3, dublu-orb, randomizat (2:1), controlat cu placebo (INVICTUS), 129 de participanți cu diagnostic de GIST în stadiu avansat, care nu au răspuns la cel puțin 3 linii anterioare de tratament aprobate au fost randomizați în grupul de tratament cu QINLOCK (n=85) sau în grupul cu administrare de placebo (n=44) (vezi pct. 5.1). În studiul de fază 1 DCC-2618-01-001 au fost înrolați în total 277 de pacienți cu neoplazii în stadiu avansat și 218 pacienți au fost tratați cu doza recomandată de fază 2 de 150 mg QINLOCK o dată pe zi.
Durata mediană a tratamentului pentru QINLOCK în perioada dublu-orb a studiului INVICTUS a fost de 5,49 luni.
La pacienții tratați cu QINLOCK, reacțiile adverse cel mai frecvent observate (≥ 25 %) la populația cumulată din studiile de siguranță (n = 392) au fost oboseală (51,0 %), alopecie (50,8 %), greață
(39,8 %), mialgie (37,8 %), constipație (37,2 %), diaree (32,7 %), SEPP (29,8 %), scădere în greutate (26,5 %) și vărsături (25,8 %).
La pacienții tratați cu QINLOCK, reacțiile adverse (≥10 % - < 25 %) observate la populația cumulată din studiile de siguranță (n = 392) au fost creștere a lipazemiei (23,7 %), spasme musculare (21,2 %), cefalee (20,7 %), dispnee (20,2 %), hipertensiune arterială (19,4 %), xerodermie (17,6 %), dureri de spate (15,6 %), tuse (15,6 %), creștere a bilirubinemiei (14,0 %), edem periferic (13,8 %), hipofosfatemie (12,2 %), dureri la nivelul extremităților (12,0 %), prurit (11,0 %) și cheratoză seboreică (11,0 %).
La pacienții tratați cu QINLOCK, reacțiile adverse de grad 3/4 (≥ 2 %) observate la populația cumulată din studiile de siguranță (n = 392) au fost creștere a lipazemiei (14,8 %), anemie (14,0 %), dureri abdominale (8,2 %), hipertensiune arterială (6,9 %), oboseală (4,1 %), hipofosfatemie (4,1 %), vărsături (2,6 %), dispnee (2,0 %), diaree (2,0 %) și creștere a bilirubinemiei (2,0 %). Reacțiile adverse grave (≥ 1 %) observate la pacienții tratați cu QINLOCK au fost anemie (3,8 %), dispnee
(2,3 %), vărsături (2,0 %), greață (1,8 %), oboseală (1,5 %), valori crescute ale bilirubinemiei (1,3 %), constipație (1,0 %) și slăbiciune musculară (1,0 %).
Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel
Profilul general de siguranță al QINLOCK se bazează pe date cumulate de la 392 de pacienți (populația cumulată din studiile de siguranță) cărora li s-a administrat cel puțin 1 doză de QINLOCK. Au fost efectuate două studii clinice cu QINLOCK la pacienți adulți cu neoplazii în stadiu avansat și acestea constituie baza primară a evaluării generale a siguranței: un studiu pivot de fază 3 la pacienți adulți cu GIST, Studiul DCC-2618-03-001 (INVICTUS) (vezi pct. 5.1) și un studiu deschis, primul studiu la om, la pacienți adulți cu neoplazii în stadiu avansat (Studiul DCC-2618-01-001).
Perioada dublu-orb din studiul INVICTUS a constituit baza principală de determinare a reacțiilor adverse. Reacțiile adverse care au apărut în urma tratamentului și care au fost cu cel puțin 5% mai mari în grupul de tratament cu QINLOCK decât în grupul cu administrare de placebo, precum și cele care au avut o incidență de cel puțin 1,5 ori mai mare în grupul de tratament cu QINLOCK decât cele observate în grupul cu administrare de placebo în studiul INVICTUS, au fost considerate reacții adverse la medicament. Reacțiile adverse emergente în urma tratamentului, identificate în studiul INVICTUS, au fost, de asemenea, evaluate la nivelul populației din studiile privind siguranța la nivel cumulat (n = 392). Aceste evenimente au fost considerate reacții adverse la medicament conform evaluării sponsorului. Acestea sunt clasificate pe aparate, sisteme și organe, iar cel mai adecvat termen MedDRA este utilizat pentru a descrie o anumită reacție și sinonimele și afecțiunile înrudite cu aceasta.
Gravitatea reacțiilor adverse la medicament a fost evaluată pe baza criteriilor terminologice comune pentru reacții adverse (Common Terminology Criteria for Adverse Events – CTCAE), care definesc gradul 1 = ușor, gradul 2 = moderat, gradul 3 = sever, gradul 4 = care pune viața în pericol și gradul 5
= deces.
Frecvențele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100), rare (≥ 1/10000 și < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) și sunt prezentate în Tabelul 2. În fiecare categorie de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
Tabelul 2: Reacții adverse la medicament raportate în studiul INVICTUS și în studiul DCC- 2618-01-001
| Tumori benigne, maligne și nespecificate (inclusiv chisturi și polipi) | |
| Foarte frecvente | Keratoză seboreică |
| Frecvente | Nevi melanocitari, papilom cutanat, carcinom cutanat cu celule scuamoasea, histiocitoză fibroasă |
| Mai puțin frecvente | Melanom malign |
| Tulburări endocrine | |
| Frecvente | Hipotiroidism |
| Tulburări metabolice și de nutriție | |
| Foarte frecvente | Hipofosfatemie |
| Tulburări psihice | |
| Frecvente | Depresie |
| Tulburări ale sistemului nervos | |
| Foarte frecvente | Cefalee |
| Frecvente | Neuropatie senzorială periferică |
| Tulburări cardiace | |
| Frecvente | Insuficiență cardiacăb, tahicardie |
| Tulburări vasculare | |
| Foarte frecvente | Hipertensiune arterialăc |
| Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale | |
| Foarte frecvente | Dispnee, tuse |
| Tulburări gastro-intestinale | |
| Foarte frecvente | Greață, constipație, diaree, vărsături |
| Frecvente | Stomatită, durere în etajul abdominal superior |
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat | |
| Foarte frecvente | Alopecie, SEPP, xerodermie, prurit |
| Frecvente | Hiperkeratoză, erupție cutanată maculopapulară, prurit generalizat, dermatită acneiformă |
| Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv | |
| Foarte frecvente | Mialgie, spasme musculare, artralgie, durere de spate, durere la nivelul extremităților |
| Frecvente | Slăbiciune musculară, dureri musculo-scheletice în piept |
| Tulburări generale și la nivelul locului de administrare | |
| Foarte frecvente | Oboseală, edem periferic |
| Investigații | |
| Foarte frecvente | Scădere în greutate, valori crescute ale lipazemiei, valori crescute alebilirubinemiei |
| Frecvente | Valori serice crescute ale alaninaminotransferazei |
aCarcinom cutanat cu celule scuamoase (carcinom cutanat cu celule scuamoase, keratoacantom, carcinom cu celule scuamoase al capului și gâtului)
bInsuficiență cardiacă (insuficiență cardiacă, insuficiență cardiacă ventriculară stângă acută, insuficiență cardiacă acută, disfuncție diastolică)
cHipertensiune arterială (hipertensiune arterială, creștere a tensiunii arteriale) Descrierea reacțiilor adverse la medicament selectate
Sindromul de eritrodizestezie palmo-plantară (SEPP)
În perioada dublu-orb a studiului INVICTUS, SEPP a fost raportat la 19 din 85 (22,4 %) de pacienți din brațul de tratament cu QINLOCK și la niciun pacient din brațul cu administrare de placebo. SEPP a dus la întreruperea administrării dozei la 1,2% din pacienți, la oprirea administrării dozei la 3,5% din pacienți și la reducerea dozei la 2,4% din pacienți. Toate evenimentele au fost de gravitate ușoară sau moderată (58 % gradul 1 și 42 % gradul 2).
În cadrul populației din studiile privind siguranța, SEPP a apărut la 29,8 % din 392 de pacienți, incluzând reacții adverse de gradul 3 la 0,5 %. Timpul median până la debutul primului eveniment a fost de 8,1 săptămâni (interval: 0,3 săptămâni până la 112,1 săptămâni) iar durata a fost
24,3 săptămâni (interval: 0,9 săptămâni până la 191,7 săptămâni). Pentru informații suplimentare, vezi pct. 4.4.
Hipertensiune arterială
În perioada dublu-orb a studiului INVICTUS, a existat o incidență mai mare a hipertensiunii arteriale (toate evenimentele, indiferent de cauzalitate) la pacienții tratați cu QINLOCK (15,3 %), față de 4,7 % la pacienții la care s-a administrat placebo.
La populația cu siguranță din studiile grupate, hipertensiunea a apărut la 19,4 % din 392 de pacienți, incluzând reacții adverse de gradul 3 la 6,9 %. Pentru informații suplimentare, vezi pct. 4.4.
Insuficiență cardiacă
În perioada dublu-orb a studiului INVICTUS, insuficiența cardiacă (toate evenimentele, indiferent de cauzalitate) a apărut la 1,2 % din cei 85 de pacienți care au primit QINLOCK. Insuficiența cardiacă a dus la întreruperea dozei la 1,2% din cei 85 de pacienți cărora li s-a administrat QINLOCK.
La populația cumulată din studiile de siguranță, insuficiența cardiacă a apărut la 1,5 % din 392 de pacienți, incluzând reacții adverse de gradul 3 la 1,0 %.
La populația cumulată din studiile de siguranță, 299 din 392 de pacienți au avut o ecocardiogramă efectuată la momentul inițial și cel puțin o ecocardiogramă efectuată ulterior. La 2,0 % din cei 299 de pacienți s-a observat scădere a fracției de ejecție ventriculară stângă de gradul 3.
Pentru informații suplimentare, vezi pct. 4.4.
Malignități cutanate
În perioada dublu-orb a studiului INVICTUS, CuCCS (toate evenimentele indiferent de cauzalitate) a fost raportat la 5,9 % din cei 85 de pacienți tratați cu QINLOCK. CCS de pe piele nu a fost raportat la pacienții la care s-a administrat placebo. Pentru informații suplimentare, vezi pct. 4.4.
La populația cumulată din studiile de siguranță, CCS a apărut la 8,7 % din 392 de pacienți, incluzând reacții adverse de gradul 3 la 0,5 %.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.
Nu există un antidot specific cunoscut pentru supradozajul cu QINLOCK.
În cazul în care se suspectează supradozajul, administrarea QINLOCK trebuie întreruptă imediatși trebuie inițiat cel mai bun tratament de susținere, de către un cadru medical, iar pacientul trebuie ținut sub observație până la stabilizarea clinică.
Proprietăți farmacologice - QINLOCK 50mg
Grupa farmacoterapeutică: agenți antineoplazici, alți inhibitori de protein-kinază; codul ATC: L01EX19
Mecanism de acțiune
Ripretinibul este un inhibitor de tirozin kinază nou, care inhibă receptorii tirozin kinazei KIT proto- oncogene și kinaza PDGFRA, inclusiv mutațiile de tip sălbatic, primare și secundare. Ripretinibul inhibă și alte kinaze in vitro, cum ar fi PDGFRB, TIE2, VEGFR2 și BRAF.
Eficacitate și siguranță clinică
INVICTUS (STUDIUL DCC-2618-03-001)
Eficacitatea și siguranța QINLOCK au fost evaluate într-un studiu randomizat (2:1), dublu-orb, controlat cu placebo (studiul INVICTUS), la pacienți cu GIST nerezecabil, avansat local sau metastazat, care fuseseră tratați anterior sau care aveau intoleranță la cel puțin 3 terapii anterioare împotriva cancerului, și anume tratament cu imatinib, sunitinib și regorafenib. Randomizarea a fost stratificată în funcție de liniile anterioare de tratament (3 comparativ cu ≥4) și de statusul de performanță al Grupului Estic de Cooperare în Oncologie (Eastern Cooperative Oncology Group, ECOG) (0 comparativ cu 1 sau 2).
Criteriul principal de evaluare a eficacității a fost supraviețuirea fără progresia bolii (SFP) pe baza evaluării bolii de către grupul de evaluare centrală independentă, în orb (BICR), cu ajutorul criteriilor RECIST 1.1 modificate, în care ganglionii limfatici și leziunile osoase nu erau leziuni țintă și un nou nodul tumoral în creștere progresivă într-o masă tumorală preexistentă trebuie să îndeplinească criterii specifice, pentru a fi considerat dovadă clară de progresie. Criteriile secundare de evaluare a eficacității au fost rata de răspuns obiectiv (RRO) în funcție de BICR, supraviețuirea globală (SG) și starea de sănătate raportată de pacient, funcția fizică (FF) și funcția cu rol (FR).
Participanții au fost randomizați pentru a li se administra QINLOCK 150 mg (n=85) sau placebo (n=44), o dată pe zi, pe cale orală, în cicluri continue de 28 de zile. Tratamentul a continuat până la evoluția bolii sau până la toxicitate inacceptabilă. La momentul progresiei bolii, brațele de tratament individuale au fost decodificate, în conformitate cu evaluarea BICR, și tuturor pacienților din brațul cu administrare de placebo li s-a oferit posibilitatea de trecere la tratamentul QINLOCK.
Caracteristicile demografice au fost vârsta mediană de 60 de ani (29-83 de ani), cu 79 (61,2 %) dintre pacienții cu vârsta cuprinsă între 18-64 de ani, 32 (24,8 %) dintre pacienții cu vârsta cuprinsă între 65 și 74 de ani și 18 (13,9 %) dintre pacienții cu vârsta ≥ 75 de ani (nu au fost randomizați pacienții ≥ 85 de ani); bărbați (56,6 %); caucazieni (75,2 %); și un statut de performanță ECOG de 0 (41,9 %),
1 (49,6 %) sau 2 (8,5 %). Șaizeci și trei la sută (63 %) dintre pacienți au fost tratați anterior cu 3 terapii și aproximativ 37 % au fost tratați anterior cu 4 sau mai multe terapii. Șaizeci și șase la sută (66 %) dintre pacienții randomizați pentru administrare de placebo au trecut la tratamentul cu QINLOCK în perioada deschisă.
La analiza primară (data limită de acumulare a datelor 31 mai 2019), QINLOCK a fost comparat cu placebo în studiul INVICTUS. QINLOCK a demonstrat beneficii în toate subgrupele de pacienți evaluate pentru SFP. Valoarea mediană a SFP determinată de BICR (luni) (IÎ 95 %) a fost de 6,3 (4,6, 6,9) pentru QINLOCK, față de 1,0 (0,9, 1,7) pentru placebo, RR (IÎ 95 %) 0,15 (0,09, 0,25) valoarea p
< 0,0001. Criteriul secundar de evaluare RRO (%) a fost de 9,4 (4,2, 18) pentru QINLOCK, față de 0 (0, 8) pentru placebo, valoare p de 0,0504 și nesemnificativă statistic. SG mediană (luni) (IÎ 95 %) a fost de 15,1 (12,3, 15,1) pentru QINLOCK, față de 6,6 (4,1, 11,6) pentru placebo, valoare p nominală 0,0004. SG nu a fost evaluată pentru semnificația statistică ca urmare a procedurii de testare secvențială pentru criteriile finale secundare de evaluare ale RRO și SG.
Rezultatele privind SFP, RRO și SG rezultate dintr-o valoare limită mai recentă a datelor (10 august 2020) sunt prezentate în tabelul 3 și în figurile 1 și 2. Rezultatele SFP au fost similare la toate subgrupele în funcție de vârstă, sex, regiune, statusul ECOG și numărul de linii anterioare de terapie.
Tabelul 3: Rezultatele privind eficacitatea INVICTUS (începând cu 10 august 2020)
| QINLOCK (n = 85) | Placebo (n = 44) | |
| SFPa | ||
| Număr de evenimente (%) | 68 (80) | 37 (84) |
| Boală progresivă | 62 (73) | 32 (73) |
| Decese | 6 (7) | 5 (11) |
| Mediana SFP (luni) (IÎ 95 %) | 6,3 (4,6, 8,1) | 1,0 (0,9, 1,7) |
| RR (IÎ 95 % CI)b | 0,16 (0,10, 0,27) | |
| RROa | ||
| RRO (%) | 11,8 | 0 |
| (IÎ 95 %) | (5,8, 20,6) | (0, 8) |
| SG | ||
| Număr de decese (%) | 44 (52) | 35 (80) |
| Mediana SG (luni) (IÎ 95 %) | 18,2 (13,1, NE) | 6,3 (4,1, 10,0) |
| RR (IÎ 95 % CI)b | 0,42 (0,27, 0,67) | |
BICR = grupul de evaluare centrală independentă în „Orb”; IÎ = interval de încredere; RR = risc relativ; RRO = rată de răspuns obiectiv; NA = nu se poate estima; SFP = supraviețuire fără progresia bolii; SG = supraviețuire generală
a Evaluat per BICR.
b Riscul relativ se bazează pe modelul Cox de regresie proporțională. Acest model include factorii de stratificare a tratamentului și a randomizării ca factori ficși.
Mediana SFP
(SFP)
Ripretinib 150 mg QD: 6,3
Placebo: 1,0
IÎ 95 %
(4,6, 8.1)
(0,9, 1.7)
+ Cenzurat
Supraviețuirea fără progresia bolii (luni)Ripretinib 150 mg QD
Placebo
Număr de pacienți cu risc Probabilitatea de supraviețuire (%)Figura 1: INVICTUS Curba Kaplan-Meier a supraviețuirii fără progresia boliia
| Ripretinib 150 mg QD | 85 | 54 | 37 | 24 | 15 | 11 | 8 | 4 | 2 | 0 |
| Placebo | 44 | 4 | 1 | 1 | 0 |
a Data limită 10 august 2020
+ Cenzurat
Supraviețuirea generală (luni)Ripretinib
Placebo
Pacienți cu risc:Ripretinib Placebo
85
44
76
29
59
17
49
12
39
12
32
12
12
4
2
1
0
0
Probabilitatea de supraviețuire (%)Figura 2: INVICTUS Curba Kaplan-Meier a supraviețuirii generalea
| Mediana SG | (luni) | IÎ 95 % |
| Ripretinib: | 18.2 | (13,1, NE) |
| Placebo: | 6,3 | (4,1, 10.0) |
a Data limită 10 august 2020 Copii și adolescenți
Agenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu QINLOCK la toate subgrupele de copii și adolescenți în tratamentul GIST (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).
Absorbție
Ripretinibul atinge concentrațiile plasmatice maxime la 4 ore după administrarea orală a unei doze unice de ripretinib de 150 mg (administrat sub formă de trei comprimate, fiecare conținând 50 mg). Valoarea medie (CV%)0-∞ după o doză unică de 150 mg de ripretinib a fost de 9 856 (39 %) și de
8 146 (56 %) ng•oră/ml pentru ripretinib și, respectiv, DP-5439.
Administrarea în timpul unei mese bogate în grăsimi a mărit valorile ASC0-24 și Cmax ale ripretinibului
cu 30 % și, respectiv, 22 %. DP-5439, ASC0-24 și Cmax au fost mai mari cu 47 % și, respectiv, 66 %.
Distribuție
Atât ripretinibul, cât și metabolitul său activ DP-5439 se leagă de proteinele plasmatice în procent de
≥ 99 %. Volumul mediu (CV%) aparent de distribuție (Vse/F) este de aproximativ 302 (35%) litri pentru ripretinib și de 491 (38%) litri pentru DP-5439.
Metabolizare
CYP3A4/5 este metabolizatorul principal al ripretinibului și metabolitului său activ DP-5439, iar CYP2C8 și CYP2D6 sunt metabolizatori minori.
Eliminare
După administrarea orală a unei doze unice de ripretinib 150 mg la om, clearance-ul oral aparent mediu (CV%) (Cl/F) a fost de 15,2 (39 %) l/oră pentru ripretinib și de 17,9 (56 %) l/oră pentru DP- 5439. Timpul de înjumătățire mediu (CV%) (t½) a fost de 12,6 (17 %) pentru ripretinib și, respectiv, de 15,6 (23 %) pentru DP-5439.
Eliminarea sistemică a ripretinibului nu a fost atribuită în principal căii renale, 0,02% și 0,1% din doza de ripretinib excretându-se sub formă de ripretinib și, respectiv, DP-5439 în urină și 34% și 6% din doza de ripretinib excretându-se sub formă de ripretinib și, respectiv, DP-5439 în materiile fecale.
Proporționalitatea cu doza
În intervalul de doze de 20-250 mg, parametrii farmacocinetici ai ripretinibului și DP-5439 au părut a fi mai puțin proporționali cu doza, în special la doze de ripretinib mai mari de 150 mg.
Dependența de timp
Starea de echilibru se obține într-un interval de 14 zile.
Grupe speciale de pacienți
Nu s-au observat diferențe semnificative clinic în farmacocinetica QINLOCK în funcție de vârstă (între 19 și 87 de ani), sex, rasă (albă, neagră și asiatică), greutate (între 39 și 138 kg) și tumoare (GIST sau alte tumori solide).
Pacienți cu insuficiență renală
În studiile clinice nu s-au observat diferențe relevante în ceea ce privește expunerea între pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (Clcr între 30 și 89 ml/min estimare Cockcroft-Gault) și pacienții cu funcție renală normală. Pe baza unei analize farmacocinetice populaționale, nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată. Farmacocinetica și siguranța QINLOCK la pacienții cu insuficiență renală severă (Clcr 15-29 ml/min estimare Cockcroft-Gault) sunt limitate. Nu se pot face recomandări privind dozele la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.2).
Pacienți cu insuficiență hepatică
Efectul diferitelor grade de insuficiență hepatică definite conform clasificării Child-Pugh asupra farmacocineticii ripretinibului și DP-5439 a fost studiat în cadrul unui studiu clinic (studiul DCC- 2618-01-004). La participanții cu insuficiență hepatică ușoară, farmacocinetica ripretinibului și DP- 5439 nu a fost afectată. La participanții cu insuficiență hepatică moderată, valoarea ASC0-tlast pentru ripretinib a fost cu aproximativ 99% mai mare, iar valoarea Cmax a fost nemodificată comparativ cu valorile corespunzătoare ale participanților sănătoși dintr-un grup similar. Valoarea combinată a ASC0-tlast pentru ripretinib și DP-5439 a fost cu aproximativ 51% mai mare. La participanții cu insuficiență hepatică severă, valoarea ASC0-tlast pentru ripretinib a fost cu aproximativ 163% mai mare, valoarea Cmax a fost cu aproximativ 24% mai mică, iar valoarea combinată a ASC0-tlast pentru ripretinib și DP- 5439 a fost cu aproximativ 37% mai mare în comparație cu valorile corespunzătoare ale participanților sănătoși dintr-un grup similar. Pe baza profilului de siguranță cunoscut al ripretinibului, este puțin probabil ca amploarea observată a creșterii valorii expunerii la ripretinib să fie relevantă din punct de vedere clinic.
Fracția nelegată de proteine a ripretinib și DP-5439 a fost extrem de variabilă și nu s-a evidențiat nicio tendință de corelare între legarea de proteine și gradul de insuficiență hepatică.
Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (Child-Pugh clasa A), moderată (Child-Pugh clasa B) sau severă (Child-Pugh clasa C).
Date preclinice de siguranță
Profilul preclinic de siguranță al ripretinibului a fost evaluat la șobolani și câini, pe o perioadă de până la 13 săptămâni. S-au înregistrat răspunsuri inflamatorii corelate cu modificări ale pielii (modificări de culoare, leziuni) la șobolani (de aproximativ 1,12 ori expunerea la om la doza de 150 mg administrată o dată pe zi). La ambele specii s-a raportat o activitate crescută a enzimelor hepatice (de aproximativ 1,12 și 1,3 ori expunerea la om la doza de 150 mg administrată o dată pe zi la șobolani și, respectiv, la câini). Câinii au prezentat efecte gastrointestinale (emeză și/sau materii fecale anormale) (de aproximativ 1,3 ori expunerea la om la doza de 150 mg administrată o dată pe zi) și răspunsuri inflamatorii ilustrate de leziuni cutanate adverse (de aproximativ 0,14 ori expunerea la om la doza de 150 mg administrată o dată pe zi).
Carcinogenitate
Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu ripretinib.
Genotoxicitate
S-a constatat că ripretinibul a avut rezultate pozitive la testul micronucleilor in vitro. Ripretinibul nu a fost mutagen în testul de mutație inversă bacteriană in vitro (Ames) și nici în testul micronucleilor din măduvă la șobolan in vivo, ceea ce a demonstrat lipsa unui risc genotoxic semnificativ.
Toxicitate asupra funcției de reproducere și dezvoltării
Nu s-au efectuat studii specifice privind fertilitatea la animale de sex masculin și feminin în asociere cu utilizarea de ripretinib. Cu toate acestea, într-un studiu privind toxicitatea la doze repetate efectuat timp de 13 săptămâni la șobolani masculi, s-au observat degenerarea epiteliului seminifer al testiculelor și reziduu celular al epididimului la masculii cărora li s-a administrat doze de 30 sau 300 mg/kg/zi, dar s-a considerat că prezintă o severitate suficientă pentru a afecta reproducerea doar la doza de 300 mg/kg/zi (de aproximativ 1,4 ori expunerea la om la doza de 150 mg administrată o dată pe zi).
Într-un studiu pivot privind dezvoltarea embrionară și fetală, ripretinibul a fost teratogen la șobolani, inducând malformații asociate cu doza, în principal asociate cu sistemele visceral și scheletic la o doză maternă de 20 mg/kg/zi (de aproximativ 1,0 ori expunerea la om la doza de 150 mg administrată o dată pe zi). În plus, deja de la doza de 5 mg/kg/zi s-au observat variații ale scheletului. Prin urmare, valoarea dozei la care nu s-a observat niciun efect (NOAEL) pentru ripretinib a fost stabilită la
1 mg/kg/zi (de aproximativ 0,02 ori expunerea la om, la doza de 150 mg administrată o dată pe zi).
Nu a fost efectuat un studiu care să investigheze efectele ripretinibului asupra dezvoltării pre/postnatale.
Fototoxicitate
Ripretinibul indică un potențial de fotoiritare/fototoxicitate pe baza absorbției în intervalul vizibil UV (peste 290 nm). Evaluarea fototoxicității in vitro în celulele fibroblastice de șoarece 3T3 sugerează că după expunerea la radiații UVA și UVB ripretinibul prezintă un potențial de fototoxicitate la concentrații relevante clinic.
