Vesistad este indicat la adulți în tratamentul simptomatic al incontinenţei de urgenţă şi/sau al frecvenţei urinare crescute şi senzaţiei de imperiozitate micţională, aşa cum pot apărea la pacienţii cu sindromul vezicii urinare hiperactive.

Doze

Adulţi, inclusiv vârstnici

Doza recomandată este de 5 mg solifenacin succinat o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi mărită la 10 mg solifenacin succinat o dată pe zi.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance al creatininei > 30 ml/minut). Pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml/minut) trebuie trataţi cu prudenţă şi nu li se va administra mai mult de 5 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (scorul Child-Pugh de 7 - 9) trebuie trataţi cu prudenţă şi nu li se va administra mai mult de 5 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2).

.

Inhibitori potenţi ai citocromului P450 3A4

Doza maximă de Vesistad trebuie limitată la 5 mg pe zi în cazul tratamentului concomitent cu ketoconazol sau alţi inhibitori potenţi ai izoenzimei CYP3A4 utilizați în doze terapeutice, de exemplu ritonavir, nelfinavir, itraconazol (vezi pct. 4.5).

Copii şi adolescenţi

Siguranța și eficacitatea solifenacin la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Prin urmare, Vesistad nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare

Vesistad trebuie administrat oral şi comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu lichide. Poate fi administrat cu sau fără alimente.

• Administrarea solifenacin este contraindicată la pacienţii cu retenţie urinară, tulburări gastro- intestinale severe (inclusiv megacolon toxic), miastenia gravis, glaucom cu unghi îngust şi la pacienţii cu risc pentru aceste afecţiuni.

• Pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.

  6.1.

• Pacienţi hemodializaţi (vezi pct. 5.2).

• Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2).

• Pacienţi cu insuficienţă renală severă sau cu insuficienţă hepatică moderată, aflaţi în tratament cu un inhibitor potent al izoenzimei CYP3A4, de exemplu ketoconazol (vezi pct.4.5).

Înainte de începerea tratamentului cu Vesistad, trebuie evaluate alte cauze ale micţiunilor frecvente (insuficienţă cardiacă sau afecţiune renală). În cazul infecţiei urinare, se va institui un tratament antibacterian adecvat.

Vesistad trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu:

• risc crescut de retenţie urinară prin obstrucţie subvezicală semnificativă clinic

• tulburări obstructive gastro-intestinale

• risc de motilitate gastro-intestinală scăzută

• insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml/minut; vezi pct. 4.2 şi 5.2); dozele nu vor depăşi 5 mg la aceşti pacienţi

• insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh de 7 - 9; vezi pct. 4.2 şi 5.2); dozele nu vor depăşi 5 mg la aceşti pacienţi

• cărora li se administrează concomitent un inhibitor potent al izoenzimei CYP3A4, de exemplu ketoconazol (vezi pct. 4.2 şi 4.5)

• hernie hiatală/reflux gastroesofagian; pacienţi sub tratament cu medicamente care pot să provoace sau să exacerbeze esofagita (cum ar fi bifosfonaţii)

• neuropatie autonomă

  S-au observat prelungiri ale intervalului QT și torsada varfurilor la pacienții cu factori de risc, cum ar fi sindromul de QT prelungit preexistent și hipokaliemie.

  Siguranţa şi eficacitatea nu au fost încă stabilite la pacienţii cu etiologie neurogenă a hiperactivităţii detrusorului.

  Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

  Cazuri de angioedem cu obstrucție a căilor respiratorii au fost raportate la unii pacienți tratati cu succinat de solifenacin. Dacă apare angioedem, succinatul de solifenacin trebuie întrerupt și trebuie inițiată o terapie și / sau măsuri adecvate.

  S-a raportat la unii pacienți tratați cu succinat de solifenacin o reacție anafilactică. La pacienții care dezvoltă reacții anafilactice, succinatul de solifenacin trebuie întrerupt și trebuie inițiată o terapie și / sau măsuri adecvate.

  Efectul maxim al Vesistad poate fi determinat după cel puţin 4 săptămâni de tratament.

Interacţiuni farmacologice

Tratamentul concomitent cu alte medicamente cu proprietăţi anticolinergice poate accentua efectele terapeutice şi reacţiile adverse. Se va aloca un interval de aproximativ o săptămână după întreruperea tratamentului cu Vesistad, înainte de începerea administrării unui alt medicament anticolinergic.

Efectul terapeutic al solifenacinului poate fi redus prin administrarea concomitentă de agonişti ai receptorilor colinergici.

Solifenacinul poate reduce efectul medicamentelor care stimulează motilitatea tractului gastro- intestinal, cum sunt metoclopramid şi cisaprida.

Interacţiuni farmacocinetice

Studiile in vitro au demonstrat că, la concentraţii terapeutice, solifenacinul nu inhibă enzimele microzomiale hepatice umane CYP1A1/2, 2C9, 2C19, 2D6 sau 3A4. Ca urmare, este improbabil ca solifenacinul să influenţeze clearance-ul medicamentelor metabolizate de aceste enzime CYP.

Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii solifenacinului

Solifenacinul este metabolizat de izoenzima CYP3A4. Administrarea concomitentă de ketoconazol (200 mg/zi), un inhibitor potent al izoenzimei CYP3A4, a dus la dublarea valorii ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a solifenacinului, în timp ce administrarea de ketoconazol la doza de 400 mg/zi a dus la triplarea valorii ASC a solifenacinului. Ca urmare, doza maximă de Vesistad trebuie limitată la 5 mg pe zi în cazul tratamentului concomitent cu ketoconazol sau cu alţi inhibitori potenţi ai izoenzimei CYP3A4 utilizați în doze terapeutice, de exemplu ritonavir, nelfinavir, itraconazol (vezi pct. 4.2).

Tratamentul concomitent cu solifenacin şi un inhibitor potent al izoenzimei CYP3A4 este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică moderată.

Efectele inducţiei enzimatice asupra farmacocineticii solifenacinului şi a metaboliţilor săi nu au fost studiate la fel de bine ca şi efectele substraturilor cu afinitate crescută pentru izoenzima CYP3A4 asupra farmacocineticii solifenacinului. Deoarece solifenacinul este metabolizat de izoenzima CYP3A4, există posibilitatea interacţiunilor farmacocinetice cu alte substrate cu afinitate mai mare faţă de izoenzima CYP3A4 (de exemplu, verapamil, diltiazem) şi inductori ai izoenzimei CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, fenitoină, carbamazepină).

Efectul solifenacinului asupra farmacocineticii altor medicamente

Contraceptivele orale

Administrarea de Vesistad nu a demonstrat interacţiuni între solifenacin şi contraceptivele orale combinate (etinil estradiol/levonorgestrel).

Warfarina

Administrarea de Vesistad nu a influenţat farmacocinetica R-warfarinei sau S-warfarinei şi efectul acestora asupra timpului de protrombină.

Digoxina

Administrarea de Vesistad nu are efect asupra farmacocineticii digoxinei.

Sarcina

Nu există date clinice disponibile pentru femeile care au rămas gravide în timpul tratamentului cu solifenacin. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe asupra fertilității, dezvoltării embrionare / fetale sau a parturiției (vezi pct. 5.3). Riscul potențial pentru oameni nu este cunoscut. Trebuie să se acorde atenție prescrierii la femeile gravide.

Alăptarea

Nu există date despre excreția solifenacinului în laptele matern. La șoarece, solifenacin și/sau metaboliții săi au fost excretați în lapte, determinând o incapacitate de a supraviețui dependentă de doză (vezi pct. 5.3). Ca urmare, utilizarea solifenacinului în timpul alăptării trebuie evitată.

Deoarece solifenacinul, similar altor anticolinergice, poate să determine vedere înceţoşată şi, mai puţin frecvent, somnolenţă şi fatigabilitate (vezi pct. 4.8), capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje poate fi influenţată în mod negativ.

a.Rezumatul profilului de siguranţă

Ca urmare a efectului farmacologic al solifenacinului, acesta poate produce reacţii adverse anticolinergice, în general uşoare până la moderate. Frecvenţa reacţiilor adverse anticolinergice este dependentă de doză. Cea mai frecventă reacţie adversă raportată în cazul solifenacinului este xerostomia. Aceasta a apărut la 11% dintre pacienţii trataţi cu doza de 5 mg o dată pe zi şi la 22% dintre pacienţii trataţi cu doza de10 mg o dată pe zi, comparativ cu 4% în cazul pacienţilor la care s-a administrat placebo. Severitatea xerostomiei a fost în general uşoară şi nu a dus decât ocazional la oprirea tratamentului. În general, complianţa la tratament a fost foarte mare (aproximativ 99%) şi aproximativ 90% dintre pacienţii trataţi cu solifenacin au încheiat perioada de 12 săptămâni de tratament incluse în studiu.

b.Tabel cu rezumatul reacţiilor adverse

• Observate după punerea pe piață.

  Raportarea reacțiilor adverse suspectate:

  Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacție adversă suspectată la

  Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

  Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptome

Supradozajul cu succinat de solifenacin poate provoca efecte anticolinergice severe. Cea mai mare doză de succinat de solifenacin administrată accidental unui pacient a fost de 280 mg, într-un interval de 5 ore şi a provocat modificări ale stării psihice care nu au necesitat spitalizarea pacientului.

Tratament

În situaţia unui supradozaj cu succinat de solifenacin, pacientul trebuie tratat cu cărbune activat. Lavajul gastric este util dacă se efectuează în decurs de o oră de la ingerare, dar fără a se induce vărsături.

Ca şi în cazul altor anticolinergice, simptomele pot fi tratate astfel:

• efectele nervos-centrale anticolinergice severe, cum sunt halucinaţiile sau excitaţia intensă, pot fi tratate cu fizostigmină sau carbacol.

• convulsiile sau excitaţia intensă: tratament cu benzodiazepine.

• insuficienţa respiratorie: combătută prin instituirea respiraţiei artificiale.

• tahicardia: tratament cu beta-blocante.

• retenţia urinară: combătută prin cateterizare urinară.

• midriaza: tratament cu pilocarpină picături oftalmice şi/sau amplasarea pacientului în camera obscură.

Ca şi în cazul altor antimuscarinice, în caz de supradozaj, trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu risc cunoscut pentru prelungirea intervalului QT (adică hipopotasemie, bradicardie şi administrare concomitentă de medicamente cu acţiune cunoscută de prelungire a intervalului QT) şi cu boli cardiace relevante preexistente (adică ischemie miocardică, aritmie, insuficienţă cardiacă congestivă).