VESICARE 5 mg COMPR. FILM.
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
#: Pentru medicamentele corespunzătoare DCI-urilor notate cu (#) regulile de prescriere sunt stabilite prin Contractul Cadru.
Restricţii pe bază de rețetă
Continuare prescriere medic familie
Protocoale terapeutice
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - VESICARE 5mg
Tratamentul simptomatic al incontinenței prin imperiozitate micțională și/sau al frecvenței crescute a micțiunilor și al imperiozității micționale, aşa cum pot apărea la pacienții cu sindromul vezicii urinare hiperactive.
Doze
Adulţi, inclusiv vârstnici
Doza recomandată este de 5 mg solifenacin succinat, o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi mărită la 10 mg solifenacin succinat, o dată pe zi.
Copii și adolescenți
Nu a fost stabilită siguranța și eficacitatea administrării Vesicare la copii. Din acest motiv, Vesicare nu trebuie utilizat la copii.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance al creatininei > 30 ml/min). Pacienții cu insuficiență renală severă trebuie tratați cu prudență (clearance creatinină ≤ 30 ml/min) și nu vor primi mai mult de 5 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2).
Pacienți cu insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară nu este necesară ajustarea dozei. Pacienții cu insuficiență hepatică moderată (scorul Child-Pugh de 7 - 9) vor fi tratați cu precauție fără a depăsi 5 mg o dată pe zi (vezi pct. 5.2).
Inhibitori potenți ai citocromilor P450 3A4.
Doza maximă de Vesicare se limitează la 5 mg pe zi în cazul tratamentului simultan cu ketoconazol sau alți inhibitori potenți ai CYP3A4 în doze terapeutice, de exemplu ritonavir, nelfinavir, itraconazol (vezi pct. 4.5).
Mod de administrare
Vesicare trebuie administrat oral și trebuie înghițit întreg cu lichide. Poate fi administrat cu sau fără alimente.
Solifenacin este contraindicat la pacienții cu retenție urinară, tulburări severe gastrointestinale (incluzând megacolonul toxic), miastenia gravis, glaucomul cu unghi închis și la pacienți cu risc pentru afecțiunile de mai sus.
-Pacienți cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții medicamentului.
-Pacienți sub hemodializă (vezi pct. 5.2).
-Pacienți cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 5.2).
-Pacienți cu insuficiență renală severă sau cu insuficiență hepatică moderată, aflați în tratament cu un inhibitor potent al CYP3A4, de exemplu: ketoconazol (vezi pct.4.5).
Înainte de începerea tratamentului cu Vesicare, trebuie evaluate alte cauze ale micțiunilor frecvente (insuficiență cardiacă sau afecțiune renală). În cazul infecției urinare, se va iniția un tratament antibacterian adecvat.
Vesicare se administrează cu precauție la pacienții cu:
-
risc crescut de retenție urinară prin obstrucție subvezicală semnificativă clinic.
-
tulburări obstructive gastrointestinale.
-
risc de motilitate gastrointestinală scăzută.
-
insuficiență renală severă (clearance al creatininei ≤ 30 ml/min; vezi pct. 4.2 și 5.2), dozele nu vor depăși 5 mg la acești pacienți.
-
insuficiență hepatică moderată (scorul Child-Pugh de 7 la 9; vezi pct. 4.2 și 5.2), dozele nu vor depăși 5 mg la acești pacienți.
-
administrarea concomitentă a unui inhibitor potent al CYP3A4, de exemplu ketoconazol (vezi pct. 4.2 și 4.5).
-
hernie hiatală/reflux gastroesofagian, pacienți sub tratament cu medicamente care exacerbează esofagita (cum ar fi bifosfonați)
-
neuropatie autonomă.
La pacienții cu factori de risc prezenți, cum ar fi existența intervalului QT prelungit și hipopotasemie, au fost raportate prelungirea intervalului QT și torsada vârfurilor.
Siguranța și eficacitatea nu au fost încă stabilite la pacienți cu etiologie neurogenică a hiperactivității detrusorului.
Cazuri de angioedem cu obstrucția căilor respiratorii au fost raportate la unii pacienți în tratament cu succinat de solifenacin. Dacă apare angioedem, administrarea de succinat de solifenacin trebuie întreruptă și trebuie aplicate tratamentul și/sau măsurile adecvate.
Au fost raportate cazuri de reacție anafilactică la unii pacienți tratați cu succinat de solifenacin. La pacienții care dezvoltă reacție anafilactică, administrarea de succinat de solifenacin trebuie întreruptă și trebuie administrat tratament adecvat și/sau luate măsuri corespunzătoare.
Efectul maxim al Vesicare poate fi determinat după cel puțin 4 săptămâni.
Vesicare conţine lactoză. Pacienții cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Interacțiuni farmacologice
Tratamentul concomitent cu preparate cu proprietăți anticolinergice poate accentua efectele terapeutice și reacțiile adverse. Se va aloca un interval de aproximativ o săptămână după întreruperea tratamentului cu Vesicare înainte de începerea altei terapii anticolinergice. Efectul terapeutic al solifenacinului poate fi redus prin administrarea concomitentă a agoniștilor receptorilor colinergici. Solifenacinul poate reduce efectul medicamentelor care stimulează motilitatea tractului gastrointestinal ca metoclopramida și cisaprida.
Interacțiuni farmacocinetice
Studii în vitro au demonstrat că, la concentrații terapeutice, solifenacinul nu inhibă enzimele microzomale hepatice CYP1A1/2, 2C9, 2C19, 2D6, sau 3A4. Ca urmare, este puțin probabil ca solifenacinul să influențeze clearance-ul medicamentelor metabolizate de aceste enzime CYP.
Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii solifenacinului
Solifenacinul este metabolizat de CYP3A4. Administrarea simultană de ketoconazol (200 mg/zi), inhibitor potent al CYP3A4, a dus la dublarea valorii ariei de sub curba concentrației plasmatice în functie de timp (ASC) a solifenacinului, în timp ce ketoconazol la doza de 400 mg/zi a dus la triplarea valorii ASC a solifenacinului. Astfel, doza maximă de Vesicare trebuie redusă la 5 mg, în cazul administrării simultane cu ketoconazol sau a altor inhibitori potenți ai CYP3A4 (ex. ritonavir, nelfinavir, itraconazol) în doze terapeutice de (vezi pct. 4.2).
Tratamentul simultan cu solifenacin și un inhibitor potent al CYP3A4 este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă sau insuficiență hepatică moderată.
Efectele inducției enzimatice asupra farmacocineticii solifenacinului și a metabolitilor săi nu au fost studiate ca și efectele asupra afinității crescute a substraturilor pentru CYP3A4 în urma expunerii la solifenacin. Deoarece solifenacinul este metabolizat de CYP3A4, există posibilitatea interacțiunilor cu substraturile cu afinitate mai mare față de CYP3A4 (de exemplu, verapamil, diltiazem) și inductori ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, fenitoina, carbamazepina).
Efectul solifenacinului asupra farmacocineticii altor medicamente Contraceptive orale
Administrarea Vesicare nu a demonstrat interacțiuni între solifenacin și contraceptivele orale combinate (etinil estradiol/levonorgestrel).
Warfarina
Administrarea de Vesicare nu a influențat farmacocinetica R-warfarinei sau S-warfarinei și efectul lor asupra timpului de protrombină.
Digoxina
Administrarea de Vesicare nu are efect asupra farmacocineticii digoxinei.
Sarcina
Nu există date disponibile de la femei însărcinate în timpul tratamentului cu solifenacin. Studiile la animale nu indică efecte directe nocive asupra fertilității, dezvoltării embrionare și fetale sau asupra nașterii (vezi pct. 5.3). Riscul potențial la om este necunoscut. Ca urmare, se recomandă precauție în administrarea la gravide.
Alăptarea
Nu există date despre excreția solifenacinului în laptele matern. La șoareci, solifenacin și/sau metaboliții săi au fost excretați în lapte, determinând o incapacitate de a supraviețui dependența de doză (vezi pct. 5.3). Ca urmare, utilizarea Vesicare se evită în timpul alăptării.
Solifenacinul poate, ca și alte anticolinergice, să determine vedere încețoșată si, mai puțin frecvent, somnolență și oboseală (vezi pct. 4.8. Reacții adverse), influențând negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Rezumatul profilului de siguranță
Ca urmare a efectului farmacologic al solifenacinului, Vesicare poate produce reacții adverse anticolinergice, în general ușoare până la moderate. Frecvența reacțiilor adverse anticolinergice este dependentă de doză.
Cea mai frecventă reacție adversă raportată este uscăciunea gurii. Acesta a apărut la 11% din pacienții tratați cu 5 mg o dată pe zi și la 22% din pacienții tratați cu 10 mg o dată pe zi, comparativ cu 4% în cazul pacienților tratați cu placebo. Severitatea reacției a fost în general ușoară și nu a dus decât ocazional la oprirea tratamentului. În general, complianța la tratament a fost foarte mare (aproximativ 99%) și aproximativ 90% din pacienții tratați cu Vesicare au încheiat perioada de 12 săptămâni de tratament incluse în studiu.
Prezentarea reacțiilor adverse sub formă de tabel
| Clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe | Foarte frecvente≥1/10 | Frecvente≥1/100 şi<1/10 | Mai puţin frecvente≥1/1000 şi<1/100 | Rare≥1/10000,<1/1000 | Foarte rare< 1/10000 | Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată dindatele disponibile) |
| Infecţii şi infestări | Infecție de tract urinarCistită | |||||
| Tulburări alesistemului imunitar | Reacție anafilactică* | |||||
| Tulburări metabolice și de nutriție | Apetit alimentar scăzut* Hiperpotasemie* | |||||
| Tulburări psihice | Halucinaţii* Stare deconfuzie* | Delir* | ||||
| Tulburări alesistemului nervos | Somnolenţă Disgeuzie | Ameţeli*, Cefalee* | ||||
| Tulburărioculare | Vedereînceţoşată | Xeroftalmie | Glaucom* | |||
| Tulburări cardiace | Torsada vârfurilor* Interval QT prelungit pe electrocardiog ramă* Fibrilație atrială*Palpitații* Tahicardie* | |||||
| Tulburări respiratorii, toracice şimediastinale | Uscăciune nazală | Disfonie* |
| Tulburări gastrointestin ale | Xerostomie | Constipaţie Greaţă Dispepsie Durere abdominală | Boală de reflux gastroesofagian Uscăciunea gâtului | Obstrucţie la nivelul colonului Formarea de fecaloame,Vărsături* | Ileus* Disconfort abdominal* | |
| Tulburări hepatobiliare | Afecțiuni hepatice* Valori anormale ale testelorfuncției hepatice* | |||||
| Afecţiunicutanate şi ale ţesutuluisubcutanat | Xerodermie | Prurit*,Erupție cutanată* | Eritemmultiform*, Urticarie*Angioedem* | Dermatităexfoliativă* | ||
| Afecțiuni musculo- scheletice șiale țesutului conjunctiv | Slăbiciune musculară* | |||||
| Tulburărirenale şi ale căilor urinare | Dificultate la micţiune | Retenţie urinară | Afectare renală* | |||
| Tulburări generale şi la nivelul locului deadministrare | Fatigabilitate Edeme periferice |
-
observate în studiile de după punerea pe piaţă
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
Simptomatologie
Supradozajul cu succinat de solifenacin poate să determine efecte anticolinergice severe.
Cea mai mare doză de succinat de solifenacin administrată accidental unui singur pacient, într-un interval de 5 ore, a fost de 280 mg, determinând modificări ale stării de conştienţă, care nu au necesitat spitalizare.
Tratament
În cazul unui supradozaj, pacientul trebuie tratat cu cărbune activat. Lavajul gastric este eficace dacă este efectuat în decursul unei ore de la ingestie, dar nu trebuie indusă vărsătura.
Ca și în cazul altor anticolinergice, simptomele pot fi tratate astfel:
Efectele nervos-centrale anticolinergice severe ca halucinațiile sau excitație intensă pot fi tratate cu fizostigmină sau carbacol.
Convulsiile sau excitațiile intense: tratate cu benzodiazepine. Insuficiență respiratorie: tratată prin instituirea respirației artificiale. Tahicardia: tratată cu beta-blocante.
Retenția urinară: combătută prin cateterizare urinară.
Midriaza: tratată cu pilocarpină picături oculare și/sau amplasarea pacientului în camera obscură.
Ca și în cazul altor antimuscarinice, în caz de supradozaj, o atenție deosebită trebuie acordată pacienților cu risc cunoscut pentru prelungirea intervalului QT (adică hipokaliemie, bradicardie și administrare concomitentă de medicamente cu acțiune cunoscută de prelungire a intervalului QT) și cu boli cardiace relevante preexistente (adică ischemie miocardică, aritmie, insuficiență cardiacă congestivă).
Proprietăți farmacologice - VESICARE 5mg
Grupa farmacoterapeutică: antispastice urinare, codul ATC: G04BD08 Mecanism de acțiune:
Solifenacinul este un antagonist competitiv, specific, al receptorilor colinergici.
Vezica urinară este inervată de sistemul nervos parasimpatic colinergic. Acetilcolina contractă mușchiul neted detrusor prin receptorii muscarinici dintre care subtipul M3 este predominant implicat. Studiile farmacologice în vitro și în vivo indică faptul că solifenacinul este un antagonist competitiv al subtipului M3 de receptori muscarinici. În plus, solifenacinul își demonstrează antagonismul specific față de receptorii muscarinici prin afinitatea deosebit de scăzută sau chiar lipsa afinității pentru variați alți receptori și canale ionice testate.
Efecte farmacodinamice:
După cum reiese din tabelul de mai jos, ambele doze (5 mg și 10 mg) au produs ameliorare semnificativă statistic, comparativ cu placebo. Eficacitatea a fost observată din prima săptămână de tratament și s-a stabilizat după 12 săptămâni. Un studiu deschis pe termen lung a demonstrat că eficacitatea s-a menţinut timp de cel putin 12 luni. După 12 săptămâni de tratament, aproximativ 50% dintre pacienții suferind de incontinenţă înainte de tratament nu au mai prezentat episoade de incontinenţă și, în plus, 35% din pacienți au prezentat o frecvenţă micţională de sub 8 micţiuni pe zi. Tratamentul simptomelor vezicii urinare hiperactive rezultă și printr-o serie de indicatori ai calității vieţii cum ar fi: percepţia generală a stării de sănătate, impactul incontinenţei, limitări ale activităţii, limitări fizice, limitări sociale, emoţii, severitatea simptomelor, măsurarea severităţii și raportul somn/energie.
Rezultatele a 4 studii controlate, de faza 3, cu tratament cu durata de 12 săptămâni
| Placebo | Vesicare5 mg o dată pe zi | Vesicare 10 mg odată pe zi | Tolterodină 2 mg de douăori pe zi | |||
| Număr de micţiuni/24 h | ||||||
| Valoare medie iniţială | 11,9 | 12,1 | 11,9 | 12,1 | ||
| Valoarea medie a reducerii față de valoarea | 1,4 | 2,3 | 2,7 | 1,9 | ||
| iniţială | ||||||
| % modificare față de valoarea iniţială | (12%) | (19%) | (23%) | (16%) | ||
| n | 1138 | 552 | 1158 | 250 | ||
| valoarea p* | <0,001 | <0,001 | 0,004 | |||
| Numărul episoadelor micţională/24 h | de | imperiozitate | ||||
| Valoare medie iniţială | 6,3 | 5,9 | 6,2 | 5,4 | ||
| Valoarea medie a reducerii faţă de valoarea | 2,0 | 2,9 | 3,4 | 2,1 | ||
| iniţială | ||||||
| % modificare faţă de valoarea iniţială | (32%) | (49%) | (55%) | (39%) | ||
| n | 1124 | 548 | 1151 | 250 | ||
| valoarea p* | <0,001 | <0,001 | 0,031 | |||
Numarul episoadelor de incontinenţă/24 h
| Valoare medie iniţială | 2,9 | 2,6 | 2,9 | 2,3 |
| Valoarea medie a reducerii faţă de valoarea | 1,1 | 1,5 | 1,8 | 1,1 |
| iniţială | ||||
| % modificare faţă de valoarea iniţială | (38%) | (58%) | (62%) | (48%) |
| n | 781 | 314 | 778 | 157 |
| valoarea p* | <0,001 | <0,001 | 0,009 | |
| Număr de episoade de nicturie/24 h | ||||
| Valoare medie iniţială | 1,8 | 2,0 | 1,8 | 1,9 |
| Valoarea medie a reducerii faţă de valoarea | 0,4 | 0,6 | 0,6 | 0,5 |
| iniţială | ||||
| % modificare față de valoarea inițială | (22%) | (30%) | (33%) | (26%) |
| n | 1005 | 494 | 1035 | 232 |
| valoarea p* | 0,025 | <0,001 | 0,199 | |
| Volumul evacuat/micţiune | ||||
| Valoare medie iniţială | 166 ml | 146 ml | 163 ml | 147 ml |
| Valoarea medie a reducerii faţă de valoarea | 9 ml | 32 ml | 43 ml | 24 ml |
| iniţială | ||||
| % modificare față de valoarea inițială | (5%) | (21%) | (26%) | (16%) |
| n | 1135 | 552 | 1156 | 250 |
| valoarea p* | <0,001 | <0,001 | <0,001 | |
| Număr de absorbante/24 h | ||||
| Valoare medie iniţială | 3,0 | 2,8 | 2,7 | 2,7 |
| Valoarea medie a reducerii faţă de valoarea | 0,8 | 1,3 | 1,3 | 1,0 |
| iniţială | ||||
| % modificare faţă de valoarea iniţială | (27%) | (46%) | (48%) | (37%) |
| n | 238 | 236 | 242 | 250 |
| valoarea p* | <0,001 | <0,001 | 0,010 | |
Notă: în 4 dintre studiile pivot au fost utilizate Vesicare 10 mg și placebo. În 2 dintre cele 4 studii a fost utilizat de asemenea, Vesicare 5 mg și unul dintre studii a inclus tolterodină 2 mg de două ori pe zi.
Nu au fost evaluați în fiecare studiu individual toți parametrii și grupurile de tratament. Prin urmare, este posibil ca numerele de pacienți listate să se abată per parametru și grup de tratament.
-
valoarea p pentru comparația pe perechi cu placebo
Absorbție
După administrarea comprimatelor Vesicare, concentrația plasmatică maximă de solifenacin (Cmax) e atinsă după 3 până la 8 ore. Tmax este independent de doza. Cmax și ASC cresc proporţional cu dozele între 5 și 40 mg. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 90%.
Ingestia alimentară nu influenţează Cmax și ASC a solifenacinului.
Distribuție
Volumul aparent de distribuție al solifenacinului în urma administrării intravenoase este de aproximativ 600 l. Solifenacinul este în mare măsură (aproximativ 98%) legat de proteinele plasmatice, în principal de α1-glicoproteina acidă.
Metabolizare
Solifenacinul este metabolizat extensiv de ficat, în principal de citocromul P450 3A4 (CYP3A4). Totuşi, există și căi metabolice alternative, care pot contribui la metabolizarea solifenacinului. Clearance-ul sistemic al solifenacinului este de aproximativ 9,5 l/h și timpul de înjumătățire plasmatică terminal al solifenacinului este de 45 - 68 ore. După administrarea orală, în afară de solifenacin au fost identificaţi în plasmă un metabolit activ (4R-hidroxisolifenacin) și trei metaboliţi inactivi (N- glucuronid, N-oxid și 4R-hidroxi-N-oxid solifenacin).
Excreție
După administrarea unică a 10 mg solifenacin marcat cu 14C, aproximativ 70% din radioactivitate a fost decelată în urină și 23% în fecale după 26 zile. În urină, aproximativ 11% din radioactivitate este recuperată ca substanţă activă nemodificată; aproximativ 18% ca metabolit N-oxid, 9% ca metabolit 4R-hidroxi-N-oxid și 8% ca metabolit 4R-hidroxi (metabolit activ).
Proporționalitatea dozelor
Farmacocinetica este lineară în intervalul dozelor terapeutice.
Categorii speciale de pacienți Vârstnici
Nu se impune ajustarea dozei în funcție de vârstă. Studii la vârstnici indică faptul că expunerea la solifenacin exprimată ca ASC, după administrarea de succinat de solifenacin (5 mg și 10 mg o dată pe zi) a fost similară la vârstnici sănătoși (65 - 80 ani) și tineri sănătoși (sub 55 ani). La vârstnici, rata medie a absorbției exprimată ca tmax a fost ușor scăzută, iar timpul de înjumătățire plasmatică a fost cu aproximativ 20% mai lung. Aceste mici diferențe au fost considerate nesemnificative clinic.
Farmacocinetica solifenacinului nu a fost evaluată la copii și adolescenți.
Sex
Farmacocinetica solifenacinului nu este influențată de sex.
Rasa
Farmacocinetica solifenacinului nu este influențată de rasă.
Insuficiență renală
ASC și Cmax ale solifenacinului la pacienți cu insuficiență renală ușoară și moderată nu au fost semnificativ diferite de cele ale voluntarilor sănătoși. La pacienți cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei ≤ 30 ml/min) expunerea la solifenacin a fost semnificativ mai mare, cu creșteri ale Cmax cu aproximativ 30%, ASC cu mai mult de 100% și t½ cu mai mult de 60%. A fost observată o relație statistic semnificativă între clearance-ul creatininei și clearance-ul solifenacinului. Nu au fost studiate proprietăţile farmacocinetice la pacienții care urmează proceduri de hemodializă.
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică moderată (Child-Pugh de 7 la 9), Cmax nu este modificată, ASC crește cu 60% și t½ se dublează. Nu au fost studiate proprietăţile farmacocinetice ale solifenacinului la pacienți cu insuficiență hepatică severă.
Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice bazate pe studii convenționale de siguranță farmacologică, toxicitate după doze repetate, fertilitate, dezvoltare embrio-fetală, genotoxicitate și potențial carcinogenic, nu relevă riscuri pentru om. În studiile la șoareci de dezvoltare pre- și postnatală, tratamentul cu solifenacin administrat femelelor în timpul alăptării a determinat o rată de supraviețuire postpartum mai mică, cu scăderea în greutate a puilor și dezvoltarea fizică încetinită, la nivele clinice relevante.
Creşterea ratei mortalităţii, dependent de doză, fără semne clinice prealabile, a apărut la şoareci tineri trataţi din ziua 10 sau din ziua 21 după naştere cu doze care au produs un efect farmacologic, iar ambele grupe au avut o mortalitate mai mare comparativ cu şoareci adulţi. La şoarecii tineri trataţi din ziua 10 după naştere, expunerea plasmatică a fost mai mare decât la şoarecii adulţi; începând din ziua 21 după naştere, expunerea sistemică a fost comparabilă cu cea de la şoarecii adulţi. Nu sunt cunoscute implicaţiile clinice ale mortalităţii crescute la şoarecii tineri.
Proprietăți farmaceutice - VESICARE 5mg
Vesicare 5 mg Nucleu
Lactoză monohidrat Amidon de porumb Hipromeloză Stearat de magneziu
Film
talc, macrogol 8000, dioxid de titan (E 171), oxid galben de fer (E 172)).
Vesicare 10 mg Nucleu
Lactoză monohidrat Amidon de porumb Hipromeloză Stearat de magneziu
Film
talc, macrogol 8000, dioxid de titan (E 171), oxid roşu de fer (E 172).