AZITROMICINA SANDOZ 200 mg/5 ml PULB. PT. SUSP. ORALA
Informații referitoare la prescripția medicală
Lista de compensare
Emitere de informaţii
G30: BOLI VENERICE (SIFILIS, GONOREE, INFECTIA CU CHLAMIDIA) Tratamentul se iniţiază de către medicul în specialitatea dermatologie şi obstetrică-ginecologie (pentru gonoree şi infecţia cu Chlamidia).
Restricţii pe bază de rețetă
Interacțiuni cu
Restricții de utilizare
Alte informații
Numele medicamentului
Forma farmaceutică
Deținătorul de licență
Data ultimei actualizări a RCP-ului
Utilizați aplicația Mediately
Obțineți mai rapid informații despre medicamente.
Peste 36k recenzii
RCP - AZITROMICINA 200mg/5ml
Azitromicina pulbere pentru suspensie orală este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii, atunci când sunt determinate de microorganisme sensibile la azitromicină (vezi pct. 5.1):
-
sinuzită bacteriană acută (diagnosticată adecvat)
-
otită medie acută bacteriană (diagnosticată adecvat)
-
faringită, amigdalită
-
acutizarea bronşitei cronice (diagnosticată adecvat)
-
pneumonie dobândită în comunitate, uşoară până la moderată
-
infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
-
uretrite şi cervicite necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis
Trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Adulţi
În uretritele şi cervicitele necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis, doza este de 1000 mg administrată oral în doză unică.
Pentru toate celelalte indicaţii doza este de 1500 mg, care trebuie administrată timp de trei zile consecutiv, câte 500 mg pe zi. Alternativ, aceeaşi doză totală (1500 mg), poate fi administrată pentru o perioadă de 5 zile şi anume 500 mg în prima zi şi apoi câte 250 mg din ziua a 2-a până în ziua a 5-a.
Pentru tratamentul acestor pacienţi sunt disponibile şi alte forme farmaceutice.
Pactienți vârstnici
Pentru pacienții vârstnici se poate administra aceeaşi doză ca la adulţi. Deoarece pacienții vârstnici pot prezenta afecțiuni ce pot genera aritmii, se recomandă precauție deosebită datorită riscului de apariție a aritmiei cardiace și a torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi (cu vârste sub 18 ani)
La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, doza totală este de 30 mg/kg, administrată câte 10 mg/kg o dată pe zi, timp de trei zile sau pe o perioadă de cinci zile, începând cu o singură doză de 10 mg/kg în prima
zi, urmată de doze de 5 mg/kg /zi pentru următoarele 4 zile, în conformitate cu tabelul prezentat mai jos. Există date limitate privind utilizarea la copiii mai mici de 1 an.
| Greutate (kg) | Tratamentul de 3 zile | Tratamentul de 5 zile | Conţinutul flaconului | |
| Ziua 1-310 mg/kg/zi | Ziua 110 mg/kg/zi | Ziua 2-55 mg/kg/zi | ||
| 10 kg | 2,5 ml | 2,5 ml | 1,25 ml | 15 ml |
| 12 kg | 3 ml | 3 ml | 1,5 ml | 15 ml |
| 14 kg | 3,5 ml | 3,5 ml | 1,75 ml | 15 ml |
| 16 kg | 4 ml | 4 ml | 2 ml | 15 ml |
| 17-25 kg | 5 ml | 5 ml | 2,5 ml | 15 ml |
| 26-35 kg | 7,5 ml | 7,5 ml | 3,75 ml | 22,5 ml |
| 36-45 kg | 10 ml | 10 ml | 5 ml | 30 ml |
| >45 kg | 12,5 ml | 12,5 ml | 6,25 ml | 22,5 ml+15 ml |
Doza pentru tratamentul faringitelor determinate de Streptococcus pyogenes este o excepţie: în tratamentul faringitelor cauzate de Streptococcus pyogenes, azitromicina s-a dovedit a fi eficace atunci când este administrată la copii în doză unică de 10 mg/kg sau 20 mg/kg, timp de 3 zile, cu o doză
zilnică maximă de 500 mg. La aceste două doze a fost observat un efect clinic comparativ, chiar dacă eradicarea bacteriei a fost mai semnificativă la o doză zilnică de 20 mg/kg.
Cu toate acestea, penicilina este prima alegere în tratamentul faringitelor cauzate de Streptococcus pyogenes şi pentru prevenirea febrei reumatice ulterioare.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG 10- 80 ml/min) (vezi pct. 4.4).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică:
Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Înainte de utilizare, pulberea trebuie amestecată cu apă, până se transformă într-o suspensie omogenă albă până la aproape albă, vezi pct. 6.6. După reconstituire, medicamentul poate fi administrat folosind o seringă PE/PP, pentru administrare orală.
După ingestia suspensiei, gustul amar poate fi evitat prin consumarea unui suc de fructe imediat după înghiţirea medicamentului. Azitromicina pulbere pentru suspensie orală trebuie să fie administrată într-o singură doză zilnică. Suspensia poate fi administrată împreună cu alimente.
Hipersensibilitate la substanța activă, eritromicină, la orice antibiotice macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1.
Hipersensibilitate
La fel ca în cazul eritromicinei și al altor macrolide, au fost raportate reacții alergice grave rare, inclusiv angioedem și anafilaxie (rareori letală), reacții la nivel cutanat, inclusiv pustuloză
exantematică generalizată acută (PEGA), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) (rareori letală) și reacții induse de medicament asociate cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS). Unele dintre aceste reacții asociate cu azitromicina au determinat simptome recurente și au necesitat o perioadă de observație și de tratament mai îndelungată.
În cazul în care apare o reacție alergică, administrarea medicamentului trebuie întreruptă și trebuie instituit tratamentul corespunzător. Medicii trebuie să fie conștienți că simptomele alergice pot să reapară la întreruperea tratamentului simptomatic.
Hepatotoxicitate
Deoarece calea principală de eliminare pentru azitromicină este cea hepatică, azitromicina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiune hepatică semnificativă. S-au raportat cazuri de
hepatită fulminantă, asociate administrării azitromicinei, cu evoluţie posibilă spre insuficienţă hepatică cu potenţial letal (vezi pct.4.8). Unii pacienţi au prezentat anterior tulburări hepatice sau au utilizat alte medicamente hepatotoxice.
În cazul în care apar semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt dezvoltarea rapidă a asteniei asociate cu icter, urină închisă la culoare, sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate imediat teste / investigaţii ale funcţiei hepatice. Administrarea azitromicinei trebuie întreruptă în cazul în care este identificată disfuncţia hepatică.
Au fost raportate tulburări ale funcției hepatice, hepatită, icter colestatic, necroză hepatică și insuficiență hepatică, dintre care unele au dus la deces. Întrerupeți imediat azitromicina dacă apar semne și simptome ale hepatitei.
Stenoza pilorică hipertrofică infantilă (IHPS)
După utilizarea azitromicinei la nou-născuți (tratament de până la 42 de zile de viață), a fost raportată stenoza pilorică hipertrofică infantilă (IHPS). Părinții trebuie informați să contacteze medicul în cazul în care apar vărsături sau iritabilitate în timpul hrănirii.
Colită pseudomembranoasă
Colitele pseudomembranoase au fost raportate în timpul utilizării de antibiotice macrolide. Prin urmare, acest diagnostic trebuie luat în considerare la pacienții care suferă de diaree după începerea tratamentului cu azitromicină.
Derivați de ergot
La pacienţii cărora li se administrează derivaţi de ergotamină, apariţia ergotismului a fost accelerată de administrarea concomitentă a unor antibiotice macrolidice. Nu sunt date disponibile referitoare la posibilitatea interacţiunii dintre derivaţii de ergotamină şi azitromicină. Cu toate acestea, azitromicina şi derivaţii de ergotamină nu trebuie administraţi concomitent, din cauza posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.5).
Suprainfecții
Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor determinate de microorganisme rezistente, inclusiv fungi.
Rezistență încrucișată
Există rezistență încrucișată între azitromicină și alte macrolide (eritromicină, claritromicină,
roxitromicină), lincosamide și streptogramină B (fenotip MLSB). Nu este recomandată utilizarea
concomitentă a mai multor medicamente din același grup de agenți antibacterieni sau agenți asociați.
Diareea asociată cu Clostridium difficile
În cazul administrării a aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicină, a fost raportată diaree asociată cu Clostridium difficile (DACD) care poate varia ca severitate de la diaree moderată la colită cu rezultat letal. Tratamentul cu medicamente antibacteriene influenţează negativ flora bacteriană normală a colonului determinând proliferarea Clostridium difficile.
C.difficile produce toxinele A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD. Toxinele puternice produse de hipertulpinile de C. difficile determină creşterea morbidităţii şi a mortalităţii, deoarece aceste infecţii pot fi refractare la tratamentul antimicrobian şi poate fi necesară colectomia. DACD trebuie luată în considerare la toţi pacienţii la care apare diaree după administrarea de antibiotice. Anamneza amănunţită este necesară deoarece s-a raportat apariţia DACD la peste două luni de la administrarea medicamentelor antimicrobiene.
Insuficiența renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 10 ml/min) s-a observat o creştere a expunerii sistemice la azitromicină cu 33% (vezi pct. 5.2).
Reacții cardiovasculare
Prelungirea repolarizării cardiace și a intervalului QT, determină un risc pentru apariţia aritmiilor
cardiace şi a torsadei vârfurilor, au fost observate la tratamentul cu macrolide, inclusiv azitromicină (vezi pct. 4.8). Prin urmare, următoarele situații pot duce la un risc crescut de aritmii ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor) care poate conduce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu
precauție la pacienții cu afecțiuni proaritmogene curente (în special femei și pacienți vârstnici), cum ar fi:
-
Cu prelungirea congenitală sau documentată a intervalului QT.
-
Care utilizează, în mod obişnuit, tratament cu alte substanţe cunoscute că prelungesc intervalul QT, cum sunt medicamentele antiaritmice de clasă IA (chinidină și procainamidă) şi clasă III (dofetilid, amiodaronă și sotalol), cisapridă şi terfenadină (vezi pct. 4.5), antipsihotice, cum ar fi pimozidă; antidepresive, cum ar fi citalopram, și fluorochinolone, cum ar fi moxifloxacin si levofloxacin
-
Cu dezechilibru electrolitic, mai ales în caz de hipopotasemie sau hipomagneziemie.
-
Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă.
Studiile epidemiologice care investighează riscul apariției unor reacții adverse cardiovasculare
asociate cu macrolidele au arătat rezultate variabile. Unele studii observaționale au identificat un risc rar pe termen scurt de aritmie, infarct miocardic și mortalitate cardiovasculară asociată cu macrolidele, inclusiv claritromicina. Luarea în considerare a acestor constatări trebuie pusă în balanță cu beneficiile tratamentului la prescrierea claritromicinei.
Miastenia Gravis
La pacienţii cărora li se administrează azitromicină, au fost raportate exacerbarea simptomelor de miastenie gravis şi apariţia de noi cazuri de miastenie gravis (vezi pct. 4.8).
Copii și adolescenți
Siguranţa şi eficacitatea azitromicinei în prevenţia sau tratamentul infecţiilor diseminate provocate de
Mycobacterium avium complex (MAC) la copii nu au fost stabilite
Următoarele precauţii trebuie să fie luate în considerare înainte de prescrierea azitromicinei:
Infecții grave
Azitromicina pulbere pentru suspensie orală nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor grave, când este nevoie de atingerea rapidă a unei concentraţii plasmatice mari de antibiotic.
Azitromicina nu este prima alegere în tratamentul infecţiilor în zonele unde prevalenţa rezistenţei în cazurile izolate este de 10% sau mai mare (vezi pct. 5.1).
În zonele cu o incidenţă mare a rezistenţei la eritromicina A, este deosebit de importantă luarea în considerare a evoluţiei tipului de sensibilitate la azitromicină şi la alte antibiotice.
Similar altor macrolide, au fost raportate rate mari de rezistenţă a Streptococcus pneumoniae (> 30%) la azitromicină în unele ţări europene (vezi pct. 5.1). Acest lucru trebuie luat în considerare atunci
când se tratează infecţiile determinate de Streptococcus pneumoniae.
Faringită/amigdalită
Azitromicina nu este un medicament de primă alegere pentru tratamentul amigdalitelor şi faringitelor determinate de Streptococcus pyogenes. Pentru aceasta şi pentru profilaxia reumatismului articular
acut, penicilina este tratamentul de elecţie.
Sinuzită
De cele mai multe ori, azitromicina nu este medicamentul de elecţie pentru tratamentul sinuzitei.
Otită acută medie
De cele mai multe ori, azitromicina nu este medicamentul de elecţie pentru tratamentul otitei acute medii.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
Principalul agent care determină infecţiile ţesuturilor moi, Staphylococcus aureus, este de cele mai multe ori rezistent la azitromicină. Prin urmare, testarea sensibilităţii este considerată o
condiţie prealabilă pentru tratamentul infecţiilor ţesuturilor moi cu azitromicină.
Plăgi infectate provocate de arsuri
Azitromicina nu este indicată pentru tratamentulplăgilor infectate provocate de arsuri.
Boli cu transmitere sexuală
În cazul bolilor cu transmitere sexuală, trebuie exclusă o infecţie concomitentă cu T. palladium.
Tulburări neurologice sau psihice
Azitromicina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu tulburări neurologice sau psihice.
Azitromicină Sandoz conține sucroză, sodiu, aspartam, alcool benzilic și sulfiți
La pacienţii cu diabet zaharat este necesară precauţie: 5 ml suspensie reconstituită conţin sucroză 3,71 g.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză sau insuficienţă a sucrazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament, deoarece conţine zahăr.
Azitromicină Sandoz 200 mg/5 ml conţine 0,030 g aspartam per 5 ml suspensie
Aspartamul este o sursă de fenilalanină. Nu există date non-clinice sau clinice privind administrarea aspartamului la sugari cu vârsta sub 12 săptămâni.
Azitromicină Sandoz 200 mg/5 ml conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic
„nu conţine sodiu”.
Azitromicină Sandoz 200 mg/5 ml conține până la 410 nanograme alcool benzilic per 5 ml suspensie. Alcoolul benzilic poate provoca reacții alergice.
Alcoolul benzilic a fost clasificat cu un risc sever de apariție a reacțiilor adverse incluzând probleme respiratorii (denumite „sindrom de apnee”) la sugari, prin urmare nu trebuie utilizat la un copil nou- născut (până la vârsta de 4 săptămâni).
Din cauza riscului crescut de acumulare, acesta nu trebuie utilizat mai mult de o săptămână la copii (cu vârsta sub 3 ani).
Cantitățile mari trebuie utilizare cu precauție și numai dacă este necesar, în special la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală sau femei gravide sau care alăptează din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică).
Azitromicină Sandoz 200 mg/5 ml conţine până la 85 nanograme sulfiți per 5 ml suspensie. Rar poate provoca reacții de hipersensibilitate severe și bronhospasm.
Antiacide
Într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide cu azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromicină şi
antiacide nu trebuie să utilizeze concomitent ambele medicamente, ci la un interval de aproximativ 2 ore.
Cetirizină
La voluntarii sănătoşi, la administrarea concomitentă, în schema de tratament cu durată de 5 zile, a
azitromicinei cu cetirizină 20 mg la starea de echilibru nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice şi modificări semnificative ale intervalului QT.
Didanozină (dideoxinozină)
Administrarea concomitentă de 1200 mg/zi azitromicină şi 400 mg/zi didanozină, la 6 subiecţi cu HIV pozitiv, nu pare să influenţeze farmacocinetica didanozinei la starea de echilibru comparativ cu placebo.
Digoxină și colchicină: (P-gp substraturi)
Administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi glicoproteinei P, cum ar fi digoxina și colchicina, duce la creșterea nivelurilor serice ale substratului P- glicoproteinei. Prin urmare, în cazul în care azitromicină, și P-gp substraturi, cum ar fi digoxina sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea creșterii concentrațiilor plasmatice serice ale substratului.
Derivați de ergot
Datorită posibilităţii teoretice de ergotism, nu se recomandă utilizarea concomitentă a azitromicinei cu derivaţi de ergot (vezi pct. 4.4).
Zidovudină
Administrarea unei doze unice de 1000 mg azitromicină în doză unică şi 600 mg sau 1200 mg
azitromicină în doze repetate au avut un efect redus asupra parametrilor farmacocinetici plasmatici sau asupra excreţiei renale a zidovudinei sau asupra metabolitului său glucuronoconjugat. Cu toate
acestea, la administrarea de azitromicină, concentraţia de zidovudină fosforilată, metabolitul clinic
activ, a crescut în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestei observaţii este încă neclară, dar poate fi benefică pentru pacienţi.
Azitromicina nu interacţionează semnificativ cu enzimele citocromice P450 de la nivel hepatic. Nu se presupune că determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea sau inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit.
Au fost efectuate studii farmacocinetice între azitromicină şi următoarele medicamente cunoscute a participa semnificativ la metabolismul mediat prin intermediul citocromului P450.
Astemizol, alfentanil
Nu sunt disponibile date privind interacţiunile cu astemizol sau alfentanil. Se recomandă prudenţă în administrarea acestor medicamente împreună cu azitromicină, din cauza cunoscutei creşterii a
efectului acestor medicamente atunci când sunt utilizate concomitent cu eritromicina (antibiotic macrolidic).
Atorvastatină
Administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg zilnic) şi azitromicină (500 mg zilnic) nu a modificat concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a activităţii HMG CoA). Cu toate acestea după punerea pe piață, au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienții care primesc azitromicină cu statine.
Carbamazepină
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică la voluntari sănătoşi, nu au fost observate efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metabolitului său activ, la pacienţii cărora li s-a administrat concomitent azitromicina.
Cimetidină
Într-un studiu farmacocinetic în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină asupra proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a acestora, la administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic:
Într-un studiu de interacţiuna farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă, au fost raportări ale efectului anticoagulant crescut la administrarea azitromicinei concomitent cu anticoagulante cumarinice orale. Cu toate că, nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în
vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul administrării azitromicinei la pacienţii care utilizează anticoagulante cumarinice orale.
Ciclosporină
Într-un studiu farmacocinetic efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o doză zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză orală unică de 10 mg/kg ciclosporină, s-au observat valori semnificativ crescute ale Cmax a ciclosporinei şi ale ASC0-5. Prin urmare, înainte de
administrarea concomitentă a acestor medicamente, se recomandă prudenţă. Dacă este necesară
administrarea în asociere a acestor medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie ajustate adecvat.
Efavirenz
Administrarea concomitentă a unor doze unice de 600 mg azitromicină şi 400 mg efavirenz zilnic, timp de 7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.
Fluconazol
Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină cu o doză unică de 800 mg fluconazol nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea în asociere a fluconazolului, valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică a
azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-a observat o scădere nesemnificativă clinic a valorii Cmax a azitromicinei (18%).
Indinavir
Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină şi indinavir, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra proprietăţilor farmacocinetice ale indinavirului, la administrarea acestuia în doze de 800 mg de trei ori pe zi, timp de 5 zile.
Metilprednisolonă
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonei.
Midazolam
La voluntarii sănătoşi, administrarea azitromicinei în doze de 500 mg pe zi, timp de 3 zile, în asociere cu o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale proprietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului.
Nelfinavir
Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) la starea de echilibru a determinat creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost observate
reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.
Rifabutină
Administrarea concomitentă a azitromicinei cu rifabutină nu a influenţat concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente.
S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat în asociere azitromicină şi rifabutină. Cu toate că, neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, nu s-a stabilit o relaţie cauzală în cazul tratamentului asociat cu azitromicină (vezi pct.4.8).
Sildenafil
La voluntari sănătoşi de sex masculin, nu s-a observat niciun efect al azitromicinei (500 mg zilnic timp de 3 zile) asupra ASC şi Cmax a sildenafilului sau a principalului său metabolit.
Terfenadină
Studiile farmacocinetice au arătat că nu există interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. Au fost raportate cazuri rare în care posibilitatea unei astfel de interacţiuni nu poate fi exclusă total; cu toate acestea nu au existat dovezi specifice despre apariţia unei astfel de interacţiuni.
Teofilină
Nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în cazul administrării în asociere a azitromicinei şi teofilinei, la voluntarii sănătoşi. Deoarece au fost raportate interacţiuni a
altor macrolide cu teofilină, se recomandă prudenţă la semnele care indică o creştere a concentraţiilor de teofilină.
Triazolam
La 14 voluntari sănătoşi, administrarea azitromicinei, în doză de 500 mg în ziua 1 şi 250 mg în ziua 2, concomitent cu 0,125 mg triazlolam, în ziua 2, nu a determinat un efect semnificativ asupra nici unuia dintre parametrii farmacocinetici ai triazolamului, comparativ cu administrarea triazolam şi placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol
Administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu 1200 mg azitromicină în ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţilor plasmatice maxime, expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului.
Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în alte studii.
Hidroxiclorochină
Azitromicina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cărora li se administrează medicamente despre care se cunoaște că prelungesc intervalul QT, cu potențial de inducere a aritmiei cardiace, ca de exemplu hidroxiclorochina.
Medicamențe cunoscute că prelungesc intervalul QT
Azitromicina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (vezi pct. 4.4).
Sarcina
Nu există studii adecvate și bine controlate privind utilizarea azitromicinei la femeile gravide. Studiile asupra reproducerii la animale au fost efectuate cu doze care produc toxicitate maternă moderată. În
aceste studii s-a observat că azitromicina traversează placenta dar nu există dovezi ale afectării fătului. Siguranța azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce privește utilizarea a substanței active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie folosită în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depășesc riscurile.
Alăptarea
Azitromicina este excretată în laptele matern. Din cauza timpului de înjumătățire lung, este posibilă
acumularea în lapte. Informațiile disponibile din literatura publicată indică faptul că, în cazul utilizării pe termen scurt, aceasta nu duce la cantități relevante din punct de vedere clinic în lapte. Nu s-au
observat reacții adverse grave la copiii alăptați.
Trebuie luată decizia de a întrerupe alăptarea sau de a întrerupe/ iniția sau nu tretamentul cu azitromicină, luând în considerare beneficiile alaptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.
Fertilitate
În studiile de fertilitate efectuate pe șobolani, s-a observat în urma administrării de azitromicină o scăderea a numărului de sarcini. Relevanța acestei observații nu este cunoscută la om.
Nu se cunosc date cu privire la efectul azitromicinei asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Scăderea acuității vizuale și vederea încețoșată pot influența capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje (pct. 4.8).
Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt enumerate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţii adverse aflate în relaţie posibilă sau probabilă cu azitromicina pe baza experienţei din studiile clinice şi după punerea pe piaţă:
| Infecții și infestări | Foarte frecvent e(≥ 1/10) | Frecvente (≥ 1/100 și< 1/10) | Mai puțin frecvente(≥ 1/1.000 și < 1/100) | Rare(≥ 1/10.000 și< 1/1.000) | Cu frecvență necunoscută |
| Candidoza, infecțievaginală, pneumonie, infecții fungice, infecții bacteriene, faringite, gastroenterită, tulburări respiratorii, | Colită pseudomembrano asă(vezi pct. 4.4) | ||||
| Tulburări hematologice și limfatice | Leucopenie Neutropenie Eozinofilie | Trombocitopenie Anemiehemolitică |
| Foarte frecvent e(≥ 1/10) | Frecvente (≥ 1/100 și< 1/10) | Mai puțin frecvente(≥ 1/1.000 și < 1/100) | Rare(≥ 1/10.000 și< 1/1.000) | Cu frecvență necunoscută | |
| Tulburări ale sistemului imunitar | Edem angioneurotic Hipersensibilitat e | Reacții anafilactice severe (parțial letale) de exemplu șoc anafilactic(vezi pct. 4.4) | |||
| Tulburări metabolice și de nutriție | Anorexie | ||||
| Tulburări psihice | Nervozitate,Insomnie | Agitație | AgresivitateAnxietate Delir Halucinații | ||
| Tulburări ale sistemului nervos | Cefalee | AmețeliSomnolență Disgeuzie Parestezie | Sincopă, convulsiiHipoestezie hiperactivitate psihomotorie, Anosmie, Ageuzie Parosmie Miastenia gravis (vezi pct. 4.4) | ||
| Tulburări oculare | Scăderea acuității vizuale, vedere încețoșată | ||||
| Tulburări acustice și vestibulare | Tulburări de auzVertij | Deficiențe de auz incluzând surditate și / sau tinitus | |||
| Tulburări cardiace | Palpitații | Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4) | |||
| Tulburări veziculare | Bufeuri | Hipotensiune arterială | |||
| Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale | Dispnee,Epistaxis |
| Foarte frecvent e(≥ 1/10) | Frecvente (≥ 1/100 și< 1/10) | Mai puțin frecvente(≥ 1/1.000 și < 1/100) | Rare(≥ 1/10.000 și< 1/1.000) | Cu frecvență necunoscută | |
| Tulburări gastrointestina le | Diaree | vărsături, dureri adominale, greață | Constipație, flatulență, dispepsie, gastrită, disfagie, distensieabdominală, uscăciuneagurii, eructații, ulcerații bucale, hipersecrețiesalivară | Pancreatită Decolorarea limbii | |
| Tulburări hepatobiliare | Afectarea funcțieihepatice, icter colestatic | Insuficiențăhepatică (care foarte rar a dus la moarte) (vezi pct. 4.4), hepatităfulminantă,necroză hepatică | |||
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat | Dermatită, erupții cutanate, prurit, urticarie, piele uscată,hiperhidroză | Reacții de fotosensibilitat e, pustulozăexantematică generalizatăacută (PEGA) Reacție indusă de medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom | Sindrom Stevens- JohnsonNecrolizăepidermică toxică Eritem polimorf | ||
| Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv | Osteoartrita, mialgii, dureri de spate, dureri de gât | Artralgii | |||
| Tulburărirenale și alecăilor urinare | DisurieDureri renale | Insuficiență renală acutăNefrităinterstițială | |||
| Tulburări ale aparatuluigenital şi ale sânului | Metroragie,Tulburări testiculare | ||||
| Tulburărigenerale și la nivelul locului de administrare | Durere la nivelul locului de administrare* Inflamație la nivelul locului de administrare | EdemAstenie Stare generală de rău Oboseală Edem facialDurere toracică FebrăDurereEdem periferic |
| Foarte frecvent e(≥ 1/10) | Frecvente (≥ 1/100 și< 1/10) | Mai puțin frecvente(≥ 1/1.000 și < 1/100) | Rare(≥ 1/10.000 și< 1/1.000) | Cu frecvență necunoscută | |
| Investigații diagnostice | Scăderea număruluide limfocite,Creșterea numărului de eozinofile, scădereabicarbonatul ui plasmatic, creșterea bazifilelor, creșterea monocitelor, creșterea neutrofilelor | Creșterea de aspartat aminotransferaz ei, creșterea alanin- aminotransferaz ei, creșterea bilirubinei, creșterea ureei, creșterea creatininei plasmatice, creșterea potasiului plasmatic anormal, creșterea fosfatazei alcaline plasmatice, creșterea clorurilor, creșterea glucozei, creștereatrombocitelor , | |||
| Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate | Complicații legate de procedurile utilizate |
Reacțiile adverse posibile sau probabile legate de profilaxia Mycobacterium avium complex și tratamentul bazat pe experiența din studiile clinice și după supravegherea punerii pe piață. Aceste reacții adverse sunt diferite de cele raportate pentru formele cu eliberare imediată sau formele cu eliberare prelungită, fie după clasă sau frecvență:
| Foarte frecvente(≥ 1/10) | Frecvente(≥ 1/100 și < 1/10) | Rare(≥ 1/10.000 și < 1/1.000) | |
| Tulburări metabolice și de nutriție | Anorexie | ||
| Tulburări ale sistemului nervos | Amețeli, cefalee, parestezii, disgeuzie | Hipoestezie | |
| Tulburări oculare | Afectarea vederii |
| Tulburări acustice și vestibulare | Surditate | Deficiențe de auz, tinitus | |
| Tulburări cardiace | Palpitații | ||
| Tulburări gastrointestinale | DiareeDurereabdominală GreațăFlatulențăDiscomfort abdominal Scaune moi | ||
| Tulburări hepatobiliare | Hepatită | ||
| Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat | Erupții cutanate Prurit | Sindrom Stevens- JohnsonReacții de fotosensibilitate | |
| Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv | Artralgie | ||
| Tulburări generale și la nivelul locului de administrare | Oboseală | AstenieStare generală de rău |
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la doze uzuale.
Simptome
Simptomele tipice ale unui supradozaj cu antibiotice macrolide includ pierderea reversibilă a auzului, greață severă, vărsături și diaree.
Tratament
În cazul supradozajului, se recomandă administrarea de cărbune medicinal și tratamentul simptomatic general şi măsurile de susţinere indicate după cum este necesar.
Proprietăți farmacologice - AZITROMICINA 200mg/5ml
Proprietăţi generale
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic; macrolide; azitromicină; cod: ATC J01FA10
Mod de acţiune:
Azitromicina este o azalidă, o sub-clasă de antibiotice macrolide. Prin legarea la nivelul subunităţii ribozomale 50S, azitromicina evită translocarea lanţurilor peptidice de pe o parte a ribozomului pe cealaltă parte. Ca urmare a acestui lucru, este împiedicată sinteza proteinelor ARN-dependente, în organismele sensibile.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Pentru azitromicină ASC/CMI este parametrul principal în ceea ce priveşte farmacocinetica/farmacodinamia, cel mai bine corelat cu eficacitatea azitromicinei.
În urma evaluării studiilor efectuate la copii, utilizarea azitromicinei nu este recomandată pentru tratamentul malariei, nici ca monoterapie, nici asociată cu medicamente pe bază de clorochină sau artemisinină, așa cum nu a fost stabilită nici non-inferioritatea față de medicamentele antimalarice recomandate în tratamentul malariei necomplicate.
Mecanismul rezistenţei:
Rezistenţa la azitromicină poate fi moştenită sau dobândită. Există trei mecanisme principale de
rezistenţă la bacterii: modificare a locului de acţiune (ţintei), afectare a transportului antibioticului şi modificare a antibioticului.
Există rezistenţă încrucişată completă între Streptococcus pneumoniae, Streptococcus beta-hemolitic grup A, Enterococcus faecalis şi Staphylococcus aureus, inclusiv S. aureus rezistent la meticilină (SARM), eritromicină, azitromicină, alte macrolide şi lincosamide.
Valori critice
EUCAST (Comitetul European pentru testarea sensibilităţii antimicrobiene)
| Patogeni | sensibil (mg/l) | rezistent (mg/l) |
| Staphylococcus spp.1 | ≤ 1 | > 2 |
| Streptococcus spp. (Grupa A, B, C, G)1 | ≤ 0,25 | > 0,5 |
| Streptococcus pneumoniae1 | ≤ 0,25 | > 0,5 |
| Haemophilus influenzae | Notă2 | Notă2 |
| Moraxella catarrhalis1 | ≤ 0,5 | > 0,5 |
| Neisseria gonorrhoeae | Notă3 | Notă3 |
-
Eritromicina poate fi folosită pentru determinarea sensibilității la azitromicină.
-
Dovezile clinice privind eficacitatea macrolidelor în infecțiile respiratorii cu H. influenzae sunt contradictorii din cauza ratelor mari de vindecare spontană. În cazul în care este necesară testerea oricărei macrolide împotriva acestor specii, trebuie folosite valorile epidemiologice limită pentru a
detecta tulpinile cu rezistență dobîndită. Valoare epidemiologică limită la azitromicină este 4 mg/L.
-
Azitromicina este întotdeauna folosită cu un alt agent eficient. În scopul testării pentru a determina mecanismele de rezistență dobândită, valoarea epidemiologică limită este 1 mg/L.
Sensibilitate:
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia din punct de vedere geografic şi în timp pentru speciile selectate astfel încât sunt importante informaţiile locale privind rezistenţa, în special în cazul tratării infecţiilor severe. Dacă este necesar, trebuie urmate opiniile experţilor atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.
Microorganismele patogene pentru care rezistenţa poate fi o problemă: prevalenţa rezistenţei este egală sau mai mare de 10%, în cel puţin o ţară din Uniunea Europeană.
Tabel referitor la sensibilitate
| Specii frecvent sensibile |
| Microorganisme aerobe Gram-negativ |
| Haemophilus influenzae* |
| Moraxella catarrhalis* |
| Alte microorganisme |
| Chlamydophila pneumoniae |
| Chlamydia trachomatis |
| Legionella pneumophila |
| Mycobacterium avium |
| Mycoplasma pneumoniae* |
| Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitiv |
| Staphylococcus aureus* |
| Streptococcus agalactiae |
| Streptococcus pneumoniae* |
| Streptococcus pyogenes* |
| Alte microorganisme |
| Ureaplasma urealyticum |
| Microrganisme rezistente natural |
| Microorganisme aerobe Gram-pozitivStaphylococcus aureus - tulpinile rezistente la meticilină şi la eritromicină |
| Streptococcus pneumoniae -tulpinile rezistente la penicilină Microorganisme aerobe Gram-negativ |
| Escherichia coli |
| Pseudomonas aeruginosa |
| Klebsiella spp.Microorganisme anaerobe Gram-negativ Grupul Bacteroides fragilis |
* Eficacitatea clinică este demonstrată de microorganismele sensibile, izolate pentru indicaţiile clinice aprobate.
Absorbţie
Biodisponibilitatea azitromicinei după administrarea orală este de aproximativ 37%. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 2-3 ore de la administrarea medicamentului.
Distribuţie
După administrarea orală, azitromicina este distribuită în întregul organism. Studiile farmacocinetice au demonstrat în mod clar valori mai mari de azitromicină în ţesuturi decât în plasmă (de până la 50 ori concentraţia plasmatică maximă observată). Aceasta indică faptul că medicamentul se distribuie în ţesuturi în cantităţi considerabile.
Concentraţiile în ţesuturile infectate, cum sunt plămânii, amigdalele şi ţesutul prostatic sunt mai mari decât CMR90 a microorganismelor patogene care apar cel mai frecvent după o doză unică de
500 mg. Legarea azitromicinei de proteinele plasmatice este variabilă, în funcţie de concentraţia plasmatică, de la 52% la 0,05 mg/l până la 12% la 0,5 mg/l. Volumul de distribuţie la starea de echilibru este de 31,1 l/kg.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare urmează îndeaproape timpul de înjumătăţire la nivel tisular, de la 2 la 4 zile.
Aproximativ 12% dintr-o doză de azitromicină administrată intravenos se excretă nemodificată în urină, pe parcursul unei perioade de 3 zile. Concentraţii mari de azitromicină nemodificată au fost decelate în bilă la om. Aici au fost evidenţiaţi, de asemenea, zece metaboliţi (formaţi prin N- şi O-
demetilare, prin hidroxilarea desosaminei şi inelelor de aglicon şi prin divizarea cladinozei conjugate). O comparaţie a cromatografiei lichide şi a metodelor de evaluare microbiologică arată că metaboliţii sunt inactivi din punct de vedere microbiologic.
La animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. De asemenea, s-a observat că în timpul fagocitozei active sunt eliberate concentraţii mai mari de azitromicină decât în timpul fagocitozei inactive. La animale s-a observat că acest proces contribuie la acumularea de azitromicină în ţesuturile infectate.
Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
După administrarea orală a unei doze unice de azitromicină de 1 g, Cmax medie şi ASC0-120 au crescut cu 5,1% şi, respectiv cu 4,2% la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată ((RFG - rata de filtrare glomerulară de 10-80 ml/min) comparativ cu cei cu funcţia renală normală (RFG >80 ml/min). La subiecţii cu insuficienţă renală severă, Cmax medie şi ASC0-120 au crescut cu 61% şi, respectiv cu 33%, comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, nu există nicio dovadă a unei modificări semnificative în farmacocinetica azitromicinei, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală.
La aceşti pacienţi, regăsirea în urină a azitromicinei pare să crească, probabil pentru a compensa scăderea clearance-ului hepatic.
Vârstnici
Farmacocinetica azitromicinei la persoanele vârstnice de sex masculin a fost similară cu cea de la
adulţii tineri; cu toate acestea, deşi au fost observate concentraţii maxime mai mari (crescute cu 30- 50%) la persoanele de sex feminin în vârstă, nu a avut loc o acumulare semnificativă.
Nou-născuţi, copii mici, copii şi adolescenţi
Farmacocinetica a fost studiată la copiii cu vârsta între 4 luni-15 ani, administrându-se capsule, granule sau suspensie. La o doză de 10 mg/kg în ziua 1, urmată de 5 mg/kg în zilele 2-5, Cmax atinsă este uşor mai mică decât la adulţi, cu 224 μg/l la copiii în vârstă de 6 luni-5 ani după 3 zile de
administrare şi cu 383 μg/l la cei în vârstă de 6-15 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică de 36 h la copiii mai mari s-a încadrat în intervalul aşteptat de la adulţi.
Date preclinice de siguranţă
În testele efectuate la animale în care s-au utilizat doze mai mari de 40 de ori decât dozele clinice terapeutice, azitromicina a determinat fosfolipidoză reversibilă, dar, de regulă, nicio consecinţă
toxicologică reală nu a fost observată, ca fiind asociată cu aceasta. Relevanţa acestei observaţii este necunoscută la persoanele cărora li se administrează azitromicină în conformitate cu recomandările.
Investigaţiile electrofiziologice au arătat că azitromicina prelungeşte intervalului QT.
Potenţial mutagen:
Nu există nicio dovadă cu privire la potenţialul pentru mutaţii genetice şi cromozomiale în modelele de teste in vivo şi in vitro.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere:
În studiile cu privire la embrio-toxicitate efectuate la şoareci şi şobolani nu s-au observat efecte
teratogene. La şobolan, dozele de azitromicină de 100 şi 200 mg/kg/zi au dus la o uşoară întârziere în osificarea fetală şi în creşterea în greutate a mamei. În studiile peri-/postnatale la şobolan, au fost observate o uşoară întârziere în dezvoltarea fizică şi întârzierea apariţiei reflexelor, în urma tratamentului cu doze de azitromicină ≥50 mg /kg/zi.
